Una dintre cele mai vechi biblioteci din lume a fost, după cum se știe, celebra Bibliotecă din Alexandria (foto 1), una dintre minunile lumii antice. Înființată în jurul anului 300 î.e.n. și dispărută în jurul anului 200 î.e.n., biblioteca găzduia, la un moment dat, peste 900.000 de volume.
Foto 1
Mai puțini au auzit, spre exemplu, de Biblioteca lui Assurbanipal (foto 2), care conținea în jur de 20.000 de tăblițe cuneiforme (inclusiv Epopeea lui Ghilgameș) și care a fost întemeiată cu trei secole înainte de cea din Alexandria: se pare că a funcționat între 668 și 630 î.e.n., în Ninive, capitala Asiriei (pe celălalt mal al actualului Mosul, în Irak).
Foto 2
În continuare nu ne vom îndrepta privirea spre cele mai vechi biblioteci care au existat vreodată, ci spre cele mai vechi biblioteci care funcționează încă. Desigur, atunci când scrii despre instituții întemeiate cu 1000 sau chiar 1500 de ani în urmă, este posibil ca izvoarele istorice să nu fie precise pe de-a-ntregul, drept pentru care ar fi corect să așezăm lista aceasta sub un titlu mai rezervat –„Probabil cele mai vechi biblioteci care funcționează încă”.
10. Biblioteca de la Catedrala Hereford
Fondată în 1611, Biblioteca de la Catedrala Hereford conține numeroase manuscrise și cărți de o mare importanță teologică, dar și unele foarte importante pentru istoria ținutului Herefordshire. De asemenea, este renumită pentru faptul că este singura bibliotecă de tipul celor așa-zise ale „cărților înlănțuite”, care păstrează toate lanțurile, tijele și încuietorile originale.
În Evul Mediu, manuscrisele erau foarte rare și foarte scumpe. Pentru a preveni furtul lor, erau legate cu lanțuri, astfel încât puteau fi lecturate doar în zona rafturilor în care erau depozitate (foto 3). În 1582, o anchetă cerută de regina Elisabeta I a arătat că manuscrisele pe care catedrala le colecționase încă din secolul al XII-lea erau păstrate în condiții improprii. Suverana a poruncit reorganizarea colecției care, în 1590, a fost mutată într-una dintre capelele catedralei pentru ca, în 1611, să fie relocată în spațiul în care se află și astăzi, Biblioteca Înlănțuită. Cel care s-a ocupat de organizarea bibliotecii a fost Thomas Thornton. El a fost primul care a avut ideea legării cărților în lanțuri într-o bibliotecă.
Foto 3
Cel mai vechi manuscris din bibliotecă este Evanghelia Hereford, realizată în anul 780, singurul manuscris care a supraviețuit unui incediu din 1055, incendiu ce a distrus toate celelalte cărți aflate la vremea aceea în catedrală. Cel mai celebru obiect din colecție este, fără îndoială, Mappa Mundi (foto 4), cea mai veche hartă medievală care s-a păstrat până astăzi.
Foto 4
09. Biblioteca Bodleiană de la Oxford
Fondată în 1602, Biblioteca Bodleiană (foto 5) de la Oxford își are de fapt originile într-o mică bibliotecă înlănțuită, ale cărei rădăcini pot fi urmărite până în 1327. Înființarea bibliotecii este legată, la începuturi, de Episcopul de Worchester, apoi de Ducele de Humphrey. Thomas Bodley a sprijinit substanțial dezvoltarea bibliotecii, aceasta preluându-i numele pentru a-i onora memoria.
Biblioteca este astăzi a doua cea mai mare din Regatul Unit. Are mai multe spații și adăpostește, în total, peste douăsprezece milioane de volume. Este principala bibliotecă de cercetare a Universității Oxford, deși accesul este permis și celor care nu se numără printre studenții și profesorii reputatei instituții.
Foto 5
08. Biblioteca Laurentină din Florența
Biblioteca Medicea Laurenziana (foto 6) conține peste 11.000 de manuscrise și peste 4.500 de cărți imprimate la începuturile dezvoltării tiparului. Construită sub patronajul Papei Clement al VII-lea, care provenea din familia Medici, biblioteca se află în apropierea Bazilicii Sfântul Laurențiu din capitala Toscanei. Colecția este alcătuită, în cea mai mare parte, din manuscrisele și cărțile familiei Medici și nu ar fi fost, probabil, atât de faimoasă pe cât este astăzi, dacă de amenajarea ei nu s-ar fi ocupat unul dintre protejații importantei familii toscane, celebrul pictor și arhitect renascentist Michelangelo Buonarroti.
Foto 6
Construcția a început în 1525. Michelangelo a realizat vestibulul, scările (foto 7), sala de lectură, însă a părăsit Florența în 1534, iar șantierul a fost coordonat apoi de alți arhitecți, printre care Tribolo, Vasari și Ammannati. Biblioteca a fost deschisă în 1571.
Foto 7
07. Biblioteca Apostolică de la Vatican
Întemeiată în 1475, Biblioteca Apostolică de la Vatican (foto 8) nu trebuie confundată cu Arhivele Secrete ale Vaticanului. Deși, inițial, acestea au făcut parte din bibliotecă, o bulă emisă în secolul al XVII-lea de Papa Paul al V-lea le-a separat. Biblioteca conține peste 75.000 de codice și peste un milion de volume de o mare însemnătate istorică.
Foto 8
Așa cum am menționat deja, în mod formal biblioteca a fost înființată în 1475, dar istoria ei este cu mult mai veche. Se disting cinci perioade: (1) cea Pre-Laterană, în zorii Bisericii creștine, perioadă din care s-au păstrat foarte puține manuscrise; (2) cea Laterană, care a durat până la sfârșitul secolului al XIII-lea; (3) perioada Avignon, în care colecția s-a îmbogățit considerabil; (4) perioada pre-Vaticană, între 1370-1446 și, în fine, (5) perioada Vaticană.
Anul 1451 a fost cel în care Papa Nicolae al V-lea a decis să înființeze o importantă bibliotecă la Roma, pentru a restabili prestigiul scolastic al cetății. Suveranul pontif a murit în 1455, într-o vreme în care lucra asiduu la îmbogățirea colecției, așa că abia succesorul lui, Papa Sixtus al IV-lea, a fost cel care a inaugurat biblioteca sub numele de Biblioteca Palatină, cu un program care s-a păstrat, în linii mari, până astăzi: teologie, filosofie și literatura artelor.
06. Biblioteca Malatestiana
Construită între 1447 și 1452, apoi deschisă publicului în 1454, Biblioteca Malatestiana (foto 9) se află în micul oraș italian Cesena, cu o populație sub 100.000 de locuitori. Cunoscută și sub numele de Malatesta Novello Library, biblioteca face parte, din 2005, din prestigioasa listă Memory of the World Register a UNESCO. Biblioteca a fost celebră încă de la deschidere, pentru că a fost prima bibliotecă civică din Europa, ceea ce înseamnă că aparținea municipalității, nu vreunei biserici sau vreunei familii nobiliare. Colecția sa cuprinde peste 400.000 de volume, între care în jur de 340 de codice.
Foto 9
05. Biblioteca Catedralei din Wells
Construită între 1430 și 1508, biblioteca (foto 10) se află deasupra claustrului estic al mănăstirii. Colecția bibliotecii este împărțită în trei secțiuni, găzduite în tot atâtea spații: documentele timpurii sunt păstrate în Sala Muniment, secțiunea cărților anterioare anilor 1800 se află în Biblioteca Înlănțuită, iar colecția cărților post-1800 se află în Sala de lectură. Deși colecția este alcătuită în mare parte din volume cu caracter teologic, între ele se găsesc totuși și cărți de medicină, geografie și științe naturale.
Foto 10
04. Biblioteca Națională a Franței
Avându-și sediul la Paris, BnF-ul este depozitarul tuturor cărților tipărite vreodată în Franța. Colecția sa conține însă și multe documente de o importanță istorică inestimabilă. Originile bibliotecii se află în Colecția Regală întemeiată de Carol al V-lea al Franței la Luvru, în 1368. Nucleul ei a fost reprezentat de o serie de manuscrise moștenite de monarh de la predecesorul său, Ioan al II-lea.
Primul bibliotecar a fost Claude Mallet, valetul și șambelanul regelui, care a redactat chiar și un catalog – Inventaire des Livres du Roy nostre Seigneure Stans au Chastel du Louvre. Colecția a crescut considerabil în timpul domniilor lui Carol al V-lea și Carol al VI-lea, însă s-a pierdut în timpul lui Ducelui de Bedford, regent al Franței, care a transferat-o în Anglia. Carol al VII-lea nu a făcut demersuri importante pentru a o recupera, însă a pus bazele unei colecții noi. Ulterior, colecția a crescut constant și, începând cu 1692, a fost deschisă publicului. În 1792, Biblioteca Regală a devenit Bibliothèque Nationale și a trecut în proprietatea Statului. Cu aproximativ 4 milioane de volume, biblioteca era, în 1896, cel mai mare depozit de cărți din lume, deși, între timp, a pierdut acest titlu în favoarea altor instituții. Astăzi, colecția este păstrată în mai multe spații și cuprinde peste 14 milioane de volume.
03. Biblioteca Interuniversitară a Sorbonnei (foto 11)
Înființată în 1289, Bibliothèque de la Sorbonne a crescut și s-a dezvoltat în paralel cu parcursul faimoasei instituții universitare. Astăzi, ea deservește 5 instituții de învățământ care constituie (alături de altele) Universitatea din Paris: Universitatea Panthéon-Sorbonne, Universitatea Sorbonne-Nouvelle, Universitatea Sorbonne, Universitatea Paris Descartes și Universitatea Paris Diderot. Colecția bibliotecii numără peste 2,5 milioane de volume, precum și alte câteva zeci de mii de documente.
Foto 11
02. Biblioteca Universității Al-Qarawiyyin din Maroc
Potrivit UNESCO, Universitatea Al-Qarawiyyin din Fez, Maroc, este cea mai veche universitate din lume care funcționează încă. Întemeiată în 859, acum aproape douăsprezece secole, Al-Qarawiyyin a fost declarată Universitate de Stat în 1963. Biblioteca universității (foto 12) deține o colecție impresionantă, inclusiv 4.000 de manuscrise antice. După ce a fost închisă o perioadă, a fost redeschisă publicului în 2016.
Foto 12
01. Biblioteca Mănăstirii Sfânta Caterina
Biblioteca Sorbonnei rămâne cea mai veche bibliotecă încă operațională care se află în Europa. Totuși mănăstirea Sfânta Caterina (foto 13), care se află în Peninsula Sinai, în Egipt, fondată în 565, nu deține doar recordul de a găzdui cea mai veche bibliotecă din lume, ci și pe acela de a deține cea de-a doua cea mai importantă colecție de manuscrise vechi, fiind depășită doar de Biblioteca Apostolică de la Vatican. Acum aflat la British Library, Codex Sinaiticus (foto 14) a făcut parte la un moment dat din colecția de la Sf. Caterina. Tot în biblioteca aceasta se află și scrieri foarte vechi în limbile greacă, arabă, aramaică, coptă, ebraică, georgiană, albaneză și armeană.
Foto 13
Foto 14
