Cartea Occidentalismul. Războiul împotriva Occidentului, scrisă de Ian Buruma și Avishai Margalit, ridică o problemă foarte importantă și o expune într-o manieră cu adevărat interesantă: ce ne facem cu Occidentul?
Visul românilor, după ieșirea din comunism și așezarea pe o nouă orbită geopolitică, a fost apropierea de Vest, de valorile și tradiția sa democratică și de beneficiile sale materiale. Am putut vedea aceasta în deceniile trecute prin încercările și reușita de integrare în structurile europene și euroatlantice. A fost privită ca un pas în față și încă trăim într-o tranziție spre o societate ce se vrea occidentalizată.
Cu toate acestea, ceea ce pentru români a fost un vis împlinit, pentru reprezentanți ai diferitelor popoare separate de timp și spațiu a însemnat un coșmar. Acest occidentalism prezent în titlul cărții indică mai repede așezarea acestui cuvânt în larga enumerare a fundamentalismelor ce se încheie în –ism și care indică o evidentă și violentă împotrivire.
În capitolele acestei cărți, cei doi autori vorbesc tocmai despre această ură față de cultura și valorile occidentale care a animat de-a lungul timpului diferite grupări atât de gândire, cât și de acțiune, într-o opoziție fățișă față de transplantarea culturii vestice în țara lor. Deși pare greu de crezut, vedem un filon ce leagă conducerea militaristă a Japoniei din cel de-al Doilea Război Mondial, gânditori ruși din secolul al XIX-lea și teroriști fundamentaliști islamici ai zilelor noastre. Toți luptă împotriva acestui idol fals care încearcă să pună stăpânire pe sufletul oamenilor.
Conflictul acesta se naște pe teritoriul ideilor, dar se mută pe străzi și tinde să-i afecteze pe cei care trăiesc de o parte sau alta a baricadei. După cum este prezentat de autori, acesta este cu adevărat un război, un conflict între întuneric și lumină, fără ca oamenii să poată scăpa de focul luptei.
Cartea aceasta merită o recomandare datorită actualității ideilor prezentate. Autorii prezintă clar, concis și pe înțeles conceptele esențiale ale occidentalismului, iar după lectură se înțelege foarte bine ce se ascunde în spatele motivației unor fapte care par a fi pur și simplu fără discernământ. Stilul este unul ușor, accesibil și, în puține pagini, se descoperă personalități, gândiri și evenimente care au modelat cursul istoriei.
La final însă, rămâne întrebarea prezentată mai sus. Orice dilemă merită analizată și gândul trebuie dus până la capăt. Nu putem ignora toate beneficiile aduse de civilizația occidentală, transformările duse pe planul tehnic și spiritual prin răspândirea valorilor și idealurilor creștin-umaniste. Și totuși acuzațiile occidentaliștilor rămân ca un ecou în mințile celor care trăiesc pe pământ. De multe ori civilizația occidentală pare să se abată înspre direcții ce duc la pierderea unor dimensiuni ale ființei umane. Și atunci, orice critică e bună, atâta timp cât învață din ea cine trebuie.
