Umor englezesc. „Victoria and Abdul”

Victoria and Abdul (la noi, Victoria și Abdul) aduce în atenția publicului povestea prieteniei dintre Victoria, regină a Regatului Unit al Marii Britanii, cu o domnie longevivă (1837-1901), și un sărman indian pe nume Abdul Karim, musulman. Nu știu exact cât din film este istorie pură și cât anume este rodul imaginației scenaristului Lee Hall (care s-a bazat pe cartea omonimă a scriitoarei Shrabani Basu). De altfel, chiar de la începutul filmului suntem avertizați că acesta se bazează în bună parte pe fapte reale, rămânând un mister care parte este în afara certitudinii istorice. Cert este că, potrivit filmului, Abdul ajunge în Marea Britanie grație unei pure întâmplări – avea înălțimea potrivită și era indian – pentru a-i oferi Majestății Sale o monedă specială în cadrul unei ceremonii căreia, oricum, regina nu pare să îi acorde prea multă importanță. Regina îl remarcă pe Abdul și, în scurt timp, acesta îi devine apropiat, cucerind-o prin sinceritatea cu care îi vorbește despre cultura indiană, despre Coran și Taj Mahal, despre el însuși și despre tot felul de nimicuri, ca de exemplu despre cum sunt realizate covoarele în țara lui natală. Indianul îi devine reginei munshi, adică învățător sau instructor, Victoria cerându-i să o învețe limba urdu. M-am așteptat, ce-i drept, la un film istoric, dar am primit umor englezesc de bună calitate, plasat într-o epocă istorică deja îndepărtată și, probabil, mult prea interpretabilă. Recomandarea mea pentru cei care vor viziona filmul este să nu caute acuratețea istorică, ci mai degrabă să se bucure de jocul actorilor, de micile crize și de ifosele curtenilor scandalizați de ascensiunea lui Abdul (care era, în opinia lor, doar un simplu indian), de intrigile pentru căderea acestuia în dizgrația reginei ș.a.m.d. Titlul în sine, Victoria and Abdul, anulează distincția de clasă dintre cei doi, la fel cum am spune astăzi Donald [adică Trump] și Mickey. Regina Marii Britanii și împărăteasa Indiei este doar Victoria, după cum Abdul este doar Abdul. Totuși e greu de crezut că în cadrul original, real, relația celor doi a fost redusă la un asemenea nivel de familiaritate. Regizorul Stephen Frears ne prezintă povestea unei prietenii – neobișnuită, ce-i drept, mai ales dacă ținem cont de contextul său istoric – care a avut de înfruntat prejudecăți de rasă, de clasă și nu numai, dar care a beneficiat de avantajul indiscutabil dat de faptul că Victoria era regină și i se datora ascultare, chiar și din partea celor care nu priveau cu ochi buni apropierea sa de Abdul. Judi Dench, la 82 de ani, este cireașa de pe tort a filmului, fiind cu câteva clase peste interpretarea lui Ali Fazal. Deși este de apreciat că producătorii au optat pentru un alt actor indian decât Dev Patel, Fazal nu a fost o opțiune de același calibru cu Dench, fiind oarecum… inexpresiv. Încă de la primele secvențe în care apare – rostogolită ca o saltea de domnișoarele care o ajutau cu toaleta de dimineață sau cu mâncarea scurgându-i-se pe bărbie la masa festivă –, Dench reușește să creeze un personaj complex, amuzant. Victoria pare o biată legumă în primă fază, ocupând tronul în virtutea eredității, dar incapabilă să-și poarte de grijă și plictisită de numeroasele ceremonii și audiențe cărora trebuie să le facă față. Însă, odată cu intrarea în scenă a lui Abdul, devine mai vie, mai energică, mai prezentă. Prin interacțiune cu indianul acela simplu, iese în evidență o altă latură a reginei: femeia conștientă că este urâtă de milioane de oameni, dornică să se bucure de lucruri simple și capabilă să recunoască oportunismul în cei ce o înconjoară. Judi Dench reușește să transmită excelent tristețea specifică vârstei înaintate, când ochii trădează atâtea și-atâtea regrete. Cred că jocul său ilustrează bine diferența dintre un actor mai tânăr, care, sub greutatea machiajului, încearcă să redea bătrânețea și un actor care cară bătrânețea, cu toate neajunsurile ei, în propriile oase. În jurul reginei Victoria roiesc, în film, o mulțime de figuri caricaturale: fiul ei, „Bertie” (interpretat de Eddie Izzard), frustrat de faptul că a trecut de vârsta de 50 de ani și încă nu domnește; Sir Henry Ponsonby, cel care răspunde de administrarea casei regale; premierul țării, lordul Salisbury; domnul Reid, medicul personal al reginei; baroneasa Churchill; cameristele; Mahomed, tovarășul indian al lui Abdul, care, spre deosebire de acesta din urmă, tânjește să fie lăsat să se întoarcă în India ș.a. Aici sau de aici se nasc numeroasele momente pline de umor ale filmului, din tensiunile ivite ca urmare a modului în care se percep toate aceste personaje pe ele însele și desconsiderarea pe care i-o arată lui Abdul, chiar și în fața reginei. Faptul că filmul ne este oferit acum, când societatea europeană este divizată cu privire la afluența de imigranți musulmani, fiind multe voci care avertizează cu privire la islamizarea continentului, pare să nu fie întâmplătoare, Victoria and Abdul susținând mai mult sau mai puțin vizibil diversitatea, respectul între rase și religii etc. La unele dintre replicile personajelor am avut senzația acută că s-ar potrivi mai degrabă în peisajul social contemporan decât în epoca victoriană. Înclin totuși să cred că astfel de inserții mai degrabă dăunează produsului cinematografic, prietenia dintre regina Victoria și indianul Abdul fiind într-un context istoric situat la ani-lumină de societatea de azi, în care oamenii gândesc pur și simplu diferit. Din păcate, Frears a schimbat tonul pe final, trecând de la comedie clară la dramă nesigură. Era de așteptat ca Abdul să nu mai fie agreat la curtea regală după moartea reginei Victoria, iar vârsta înaintată a acesteia făcea ca moartea ei să fie iminentă. S-ar fi putut opta totuși pentru un final mai adecvat modului în care a fost prezentată povestea, un final în notă comică, rămânând ca detaliile despre ce s-a mai întâmplat cu Abdul după moartea reginei să fie rezumat la sfârșit sau descoperit ulterior de spectatori, printr-o simplă căutare pe internet. Simplu și plăcut, fără efecte speciale, bogat în decoruri și haine de epocă, jucat de o mână de actori englezi talentați, Victoria and Abdul este un film care le readuce spectatorilor zâmbetul pe față printr-un umor (din ce în ce mai rar) de bună calitate.

autentifică-te pentru a adăuga comentarii