„Într-o gaură, în pământ, trăia un hobbit” (In a hole in the ground there lived a Hobbit). Cu siguranță e unul dintre cele mai faimoase și mai citate debuturi de roman. Cuvintele acestea deschid volumul Hobbitul, faimoasa operă a lui J.R.R. Tolkien, marele arhitect al Pământului-de-Mijloc și părintele literar al fabuloaselor personaje din Stăpânul Inelelor.

Pasionații de opera tolkiană, care au trecut măcar o dată prin ea, sunt entuziasmați de romanul Hobbitul deoarece acesta este punctul de pornire în marea aventură a Inelului, ce va pune pe jar ținuturi întregi, scoțând la iveală eroi legendari, gata să se sacrifice pentru binele semenilor.

Înainte de a ajunge însă la punctul de maximum interes al sagăi, facem un prim pas, un așa-zis pas al piticului – din mai multe puncte de vedere. Pentru cei doritori să înceapă citirea operei lui Tolkien, Hobbitul este un excelent punct de pornire. Este adevărat că, în urmă cu ceva timp, vă recomandam tot pe Respiro Books volumul Silmarillion, însă acela este mai degrabă desertul. Hobbitul este, fără doar și poate, aperitivul.

Hobbitul beneficiază acum și de notorietatea trilogiei cinematografice regizate de Peter Jackson, apărută pe ecrane între anii 2012-2014. Trebuie amintit că o bună parte a publicului nu a fost mulțumit de această nouă trilogie, care aspira la măreția și profunzimea celor trei filme din seria Stăpânului Inelelor – mai vechea și, totodată, mai titrata trilogie a aceluiași Peter Jackson. Ca o paranteză, din trilogia bazată pe Hobbitul rămâne totuși în urmă piesa muzicală The Misty Mountains Cold, o elegie emoționantă despre un trecut pierdut.

Revenind însă la carte, nu voi spune prea multe despre povestea în sine. Hobbitul Bilbo Baggins, împreună cu o bandă de gnomi conduși de înțeleptul Gandalf, pornește într-o călătorie pentru a recupera minele din Moria, străvechea casă a gnomilor, în care domnește acum periculosul dragon Smaug.

Am citit pentru prima dată cartea aceasta într-o vară, de-a lungul câtorva zile. În ciuda contextului în care am citit-o, ea mi-a transmis o imagine vie a munților înalți străbătuți de eroii cărții, făcându-mă să simt un pic din gerul trecătorilor prin care treceau aceștia, din adierea marilor câmpii și din strălucirea orașului Rivendell, citadela elfilor. Am simțit, în cuvintele cărții, fiorul iernii și plăcutul dor de ducă.

Trebuie menționat că, la origine, Hobbitul a fost o carte pentru copii, o poveste inventată de Tolkien pentru copiii săi, dar care a crescut în timp. Scriitorul a lucrat toată viața la conceperea diferitelor elemente ce compun Pământul-de-Mijloc și, în cele din urmă, mica povestire cu hobbiți s-a prins în legătura Inelului, devenind parte a unei mari și mărețe epopei.

Chiar dacă e, în esență, ceea ce s-ar numi „o carte pentru copii”, Hobbitul  are profunzimile sale. Minților aflate în creștere le poate oferi o viziune asupra lumii, la care să cugete. Și ce de lecții pune Tolkien în poveste! Micul hobbit face diferența în lumea lui – o lecție importantă, de dezvoltare personală. Lăcomia, simbolizată de dragonul Smaug, aduce pericole nebănuite. Iar metamorfoza tristă a lui Thorin, din erou în antierou, preocupat de bogății, iar nu de binele supușilor săi, e un avertisment pentru oricine.

Hobbitul este o poveste despre curaj, despre depășirea limitelor și despre prietenie, o poveste în care clocotește pofta de a dezlega tainele necunoscutului și mirarea în fața minunilor lumii. Este o poveste nemuritoare, care își merită locul printre cele mai frumoase cărți ale secolului XX. Și, da, este și o carte pentru copii, adică pentru noi toți, care nu ne dăm în lături de a la retrăi, cu bucurie și pasiune, clipele acelea din copilărie, când, întinși în vreun colțișor, pe burtă, savuram filă după filă.