Deşi nu a studiat istoria, ci istoria artei, Ernst Gombrich a avut un succes răsunător cu o carte de istorie destinată unui public mai puţin avizat. Faptul i-a produs multă mirare şi bucurie, căci prima sa carte, intitulată Weltgeschichte von der Urzeit bis zur Gegenwart (O scurtă istorie a lumii) și apărută în anul 1936, şi-a găsit admiratori şi cititori în întreaga lume de-a lungul unei perioade îndelungate.

Sir Ernst Hans Josef Gombrich s-a născut pe 30 martie 1909 la Viena şi a studiat istoria artei cu Julius von Schlosser în cadrul Universităţii din Viena. După finalizarea studiilor doctorale, un tânăr lector l-a întrebat dacă este de acord să traducă în germană, din limba engleză, o carte de istorie pentru copii, carte ce trebuia să apară într-o nouă serie, numită „Ştiinţa pentru cei mici”. Ernst Gombrich nu a fost impresionat de cartea respectivă, spunându-i editorului Walter Neurath, care avea să fondeze, mai târziu, în Anglia, Editura Thames & Hudson, „că nu merita să fie tradusă” şi că „ar putea scrie una mai bună”.

Saturat de scrierile ştiinţifice cu care se ocupase intens în perioada studiilor, Gombrich era ferm convins că evenimentele istorice puteau fi transpuse într-un limbaj simplu şi accesibil chiar şi copiilor, fără să fie necesar limbajul specializat, savant sau formal, cunoscut doar erudiţilor. Aşadar, a scris un capitol foarte elocvent şi sugestiv despre vremurile cavalerilor şi i l-a trimis lui Neurath. Acesta a fost foarte mulţumit şi l-a rugat să-i trimită manuscrisul complet în maximum 6 săptămâni. Deşi nu era sigur că va termina la timp, Gombrich a acceptat provocarea şi a început să scrie câte un capitol pe zi, astfel încât a reuşit să predea manuscrisul la timp. La apariţia ei, în 1936, cartea s-a bucurat de o mare apreciere din partea publicului, fiind tradusă în mai multe limbi la scurtă vreme după aceea.

Ernst Gombrich îşi invită cititorii să facă un exerciţiu de imaginaţie, respectiv să îşi închipuie istoria şi trecerea timpului asemenea unui fluviu imens: foarte departe, aproape de obârşia fluviului, se află peşterile din munţi, în care trăiau strămoşii noştri cu frunţi bombate şi creiere mici, vânătorii de mamuţi şi stepele în care au crescut primele cereale. Ceva mai în aval se pot vedea piramidele colosale ridicate de „fiul soarelui”, faraonul Keops, cu 2500 de ani î.Hr., pentru care au trudit sute de mii de oameni timp de 30 de ani. Tot acolo apare şi turnul din Babel, construit de locuitorii unui mare oraş, care au vrut să ajungă până la cer, pentru a fi la aceeaşi înălţime cu Dumnezeu. Ceea ce scânteiază în depărtări este Acropole, cetatea Atenei, care rămâne până astăzi cea mai frumoasă dintre clădirile pe care le cunoaştem de la greci şi simbolul artei greceşti. De cealaltă parte a lumii, în pădurile întunecate ale Indiei, sihaştri şi preoţi indieni s-au adâncit în meditaţie ani întregi, îndurând chinuri aspre și cugetând în singurătate la suferinţa de pe acest pământ, suferinţă care se arăta sub forma bătrâneţii, a bolilor şi a morţii. În aceste locuri misterioase, într-un luminiş fermecător din adâncul pădurii, pe când stătea în meditaţie sub un smochin, Gautama Buddha a atins iluminarea. Mai departe se întrezăresc măreţele ziduri de apărare de la graniţa Chinei, construite din porunca împăratului Qin Shi Huangdi: mai bine de 2000 de kilometri lungime, cu turnuri şi metereze, întinzându-se peste câmpii şi văi, peste munţi şi înălţimi abrupte, fără întrerupere.

Pe bătrânul continent european se găsea Imperiul Roman universal; la un moment dat, acesta a fost condus de un mare comandant, unul dintre cei mai mari care au existat vreodată, numit Gaius Iulius Cezar. Odată, Cezar a plecat la război. După câteva zile, Roma a primit de la el o scrisoare care nu conţinea decât trei cuvinte în latină: Veni, vidi, vici, adică: „Am venit, am văzut, am învins”. După ce a fost înconjurat şi înjunghiat cu pumnalele în Sfatul statului roman, în jurul anului 44 î.Hr., lui Cezar i-a urmat la tron fiul său adoptiv, Cezar Octavian Augustus. Au urmat îndelungi lupte cu diverşi comandanţi, pe mare şi pe uscat, dar acesta a reuşit, până la urmă, să conducă singur imperiul, începând din anul 31 î.Hr. până în anul 14 d.Hr. Augustus a devenit primul împărat roman. Aşadar, în vremea lui Augustus s-a întâmplat cel mai mare eveniment din istoria omenirii: s-a născut Iisus Hristos.

În paginile cărţii lui Gombrich sunt tratate subiecte de o varietate extraordinară: de la bătăliile lui Traian în Dacia la reforma lui Diocleţian şi întemeierea Constantinopolului; de la Odoacru şi Theodoric la Justinian şi Hagia Sofia; de la Mahomed şi lupta împotriva Meccăi la Carol cel Mare şi regatul francilor; de la cavalerii Evului Mediu la prima cruciadă şi cucerirea Ierusalimului; de la Ginghis Han şi invaziile mongole la construcţia catedralelor și a universităţilor şi la Renaşterea Antichităţii; de la Columb şi descoperirea Americii la tezele lui Luther, Conciliul Tridentin şi Contrareformă; de la Cromwell, Richelieu şi Ludovic al XIV-lea la Ioan Sobieski, Ivan cel Groaznic şi Petru cel Mare; de la Iluminism, iacobini şi Revoluţia Franceză la maşina cu aburi, Karl Marx şi lupta de clasă.

Cei interesaţi să facă primii paşi în labirintul istoriei vor descoperi în cartea lui Gombrich o adevărată călăuză cu ajutorul căreia incursiunea în hăţişurile trecutului umanităţii se va transforma într-o călătorie pasionantă şi captivantă.

Ernst Gombrich a reuşit într-un mod cu totul remarcabil să cuprindă o întreagă constelaţie de evenimente, perioade şi personalităţi ale istoriei într-o singură carte, redându-le cu o vizibilă pasiune de a istorisi, pasiune concretizată într-un discurs graţios, consistent, natural şi plin de rafinament.

Volumul O scurtă istorie a lumii (296 de pagini) a apărut la Editura Art în anul 2014, fiind ilustrat de Kat Menschik, şi beneficiază de excepţionala traducere din limba germană realizată de Adriana Ionescu.