Henry Ford: Viața și opera mea

Cu fiecare pagină din „Viața și opera mea” trăiești lecțiile de viață și de afaceri prin care a trecut acest pragmatic vizionar, ințelegi cum arată clipele de epifanie ale unui inventator, afli cum a luat Ford decizii importante în momente cruciale și ce principii strategice l-au ajutat să ridice industria americană o dată cu propria lui companie.

Un om capabil e un om care poate face lucruri, iar capacitatea lui de a face lucruri depinde de cunoștințele sale. Cunoștințele sale depind de înclinațiile lui naturale și de ceea ce a făcut pentru a le îmbunătăți și disciplina.

Un om educat nu e cel a cărui memorie a fost pregătită să rețină câteva date istorice, e cel care realizează lucruri. Un om care nu poate gândi nu e un om educat, indiferent câte diplome a strâns de-a lungul timpului. Gânditul e cea mai dificilă sarcină care există și probabil de aceea avem atât de puțini gânditori. Trebuie evitate două extreme: una este atitudinea disprețuitoare față de educație, cealaltă e snobismul tragic de a presupune că parcurgerea hotărâtă a unui sistem educațional e un leac sigur pentru ignoranță și mediocritate. În nicio școală nu poți învăța ce va face lumea anul viitor, dar poți învăța o parte dintre lucrurile pe care lumea a încercat să le facă în trecut, precum și reușitele și eșecurile ei. Dacă educația ar consta în îndepărtarea tânărului învățăcel de unele dintre teoriile false pe baza cărora oamenii au încercat să evolueze, astfel încât să nu mai piardă timp încercând să afle pe propria piele, beneficiile educației ar fi de necontestat. O educație care constă în afișarea indicatoarelor de eșec și a greșelilor din trecut ar fi, fără îndoială, foarte folositoare. Educația nu înseamnă doar să deții cunoștințe despre teoriile mai multor profesori. Speculațiile sunt foarte interesante, uneori profitabile, dar nu reprezintă o formă de educație. Astăzi, a fi cunoscător în ale științei înseamnă a ști sute de teorii care nu au fost demonstrate. Iar a nu cunoaște aceste teorii înseamnă a fi „needucat”, „ignorant” și așa mai departe. Dacă a cunoaște înseamnă a ști ghicitori, atunci poți deveni cunoscător făcând propriile ghicitori. Și la fel poți spune despre toți ceilalți că sunt „ignoranți”, pentru că nu-ți cunosc ghicitorile. Însă cel mai bun lucru pe care educația îl poate face pentru oameni e să le dea putere, să le dea control asupra uneltelor pe care soarta li le-a oferit și să-i învețe să gândească. Facultatea oferă cel mai bun serviciu ca sală de sport pentru minte, studenții își lucrează și întăresc mușchii minții. Însă e un neadevăr să spunem că gimnastica mintală poate fi practicată numai în facultăți, după cum știe orice dascăl. Educația adevărată a unui om începe după ce părăsește băncile școlii. Adevărata educație se obține prin experiența de viață.

 Există multe feluri de cunoaștere, iar felul cel mai respectat la un anumit moment e determinat de contextul social sau de moda vremii. Ca în orice alt domeniu și în cunoaștere există mode. Când unii dintre noi eram copii, cunoașterea era limitată la Biblie. În cartier erau câțiva care o cunoșteau la perfecție, iar acești oameni erau priviți cu admirație și respect. Cunoașterea biblică era foarte apreciată pe atunci. Însă acum mă îndoiesc că o cunoaștere aprofundată a Bibliei ar fi suficientă pentru a ne câștiga faima de învățați. 

Cunoașterea, în opinia mea, e un lucru pe care cineva din trecut îl știa și l-a transmis mai departe într-o formă care le permite tuturor să-l obțină. Dacă un om se naște cu toate facultățile normale, dacă e capabil să folosească uneltele numite „litere” ca să citească sau să scrie, nu există cunoaștere din istoria omenirii pe care să nu o poată dobândi – dacă își dorește! Singurul motiv pentru care niciun om nu cunoaște tot ce a învățat vreodată mintea omenească este acela că nimeni nu a considerat vreodată că merită să știe atât de multe. Mintea oamenilor e mai mulțumită dacă află lucruri de una singură decât dacă pune laolaltă lucrurile pe care le-a descoperit altcineva. Putem să strângem cunoștințe toată viața, dar cu toate astea abia dacă vom ajunge din urmă perioada în care trăim. Ne putem umple capul cu toate „informațiile” care au existat vreodată și vom constata că în cele din urmă devine doar o cutie supraaglomerată de informații. Ideea e următoarea: grămezile de cunoștințe din cap nu sunt același lucru cu activitatea mintală. Un om poate să fie foarte învățat și, în același timp, să fie inutil; la fel cum un om poate fi needucat dar foarte util.

 Scopul educației nu e să ne umple mintea cu informații; scopul ei e să ne învețe cum să ne folosim mintea la gândit. Se întâmplă deseori ca un om să gândească mai bine dacă nu e încărcat de cunoștințe despre trecut.

E o tendință omenească să credem că nimeni nu poate învăța ceva ce omenirea nu a descoperit încă. Însă toți trebuie să înțeleagă faptul că învățăturile din trecut ale omenirii nu trebuie să ne oprească din a învăța pe viitor. Omenirea nu a ajuns atât de departe, dacă e să-i comparăm progresul cu acea cunoaștere care mai trebuie încă dobândită sau cu tainele pe care nu le-a învățat încă.

 O metodă bună de a îngreuna progresul e să-i împuiem cuiva capul cu învățăturile trecutului; îi creăm senzația că, din moment ce are capul plin, nu mai are nimic de învățat. Simpla acumulare de cunoștințe poate deveni cea mai inutilă formă de muncă. Ce îți stă în putere să faci să vindeci lumea? Acesta e testul educației. Dacă un om își poate duce la bun sfârșit partea lui, testul e trecut. Dacă poate ajuta zece, o sută sau o mie de alți oameni să-și ducă la bun sfârșit partea lor, testul e trecut chiar de mai multe ori. Poate nu stă foarte bine cu studiul învățăturilor scrise, dar tot e un om învățat. Când un om își stăpânește domeniul, oricare ar fi el, și-a dobândit diploma, a pășit în tărâmul înțelepciunii.

Volumul autobiografic „Henry Ford - „Viața și opera mea”, publicat de Editura Herald poate fi achiziționat de aici.