Exuberanța tăcerii. Liniște! Introvertiții vorbesc

Este un lucru firesc să ne împărțim în diferite grupuri având caracteristici distincte pe baza cărora facem diferențierea. Se întâmplă din fragedă pruncie și se va încheia abia în momentul în care, probabil, ne vom încheia viața activă și ne vom retrage fiecare pe insula lui tropicală (vorbesc, desigur, despre pensionare).

Ne pricepem să ne împărțim în grupuri și să recunoaștem lesne lucrurile care ne fac diferiți. Probabil că unul dintre cele mai evidente puncte de separație este volumul obișnuit de participare la conversație. Unii vorbesc mult, tare, cu oricine e destul de curajos să accepte provocarea de a le afla povestea vieții. Alții sunt mai tăcuți, mai retrași, amabili, dar deloc înfigăreți. Oamenii de știință au denumit aceste două categorii: extrovertiți și introvertiți. Cartea despre care voi scrie în continuare se ocupă de cei aflați de partea tăcută a omenirii.

Linișteee! Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare, publicată de Susan Cain în 2012, a apărut la două edituri românești: Paralela 45 (pentru cei cărora le plac provocările și cărțile greu de găsit) și, într-o nouă ediție, la editura Publica (în 2018). A nu se confunda această carte cu Puterea tăcută. Forța secretă a introvertiților.

De ce recomand cartea lui Susan Cain? Pentru că vă poate schimba viața. Sau măcar vă poate face să priviți anumite relații dintr-un unghi nou. Poate vă amintiți de unii prieteni sau colegi care vi se păreau tot timpul ciudați, din cauză că nu vorbeau prea mult sau nu se implicau pe cât ar fi fost de dorit în activitățile de grup. Păreau rupți din altă realitate ori actori într-un alt film. Citind această carte, veți putea înțelege de ce.

Cain explică pe limba tuturor ce înseamnă să fii introvertit. Fără limbaj sofisticat, folosindu-se de multe povești de viață ale unor introvertiți de succes, ea arată că viața unui astfel de om nu este plicticoasă ori convențională, ci doar curge într-un alt ritm. Introvertirea nu e un moft, nu e un defect, ci doar felul în care creierul introvertitului reacționează la stimulii mediului înconjurător.

Ați vrea să fiți colegi de muncă cu un introvertit? Poate că, în primă fază, veți gândi că nu, că ar fi o povară sau că ziua de muncă ar fi destul de plictisitoare. Se pare însă că lucrurile nu stau chiar așa, că introvertiții pot fi oamenii din lumina reflectorului și chiar aceia care sunt în stare să însuflețească atmosfera dintr-un birou. În momentul în care mintea îi zbârnâie la maximum, dă-te la o parte din calea unui introvertit!

Nu mai lungesc povestea (apropo, și eu sunt introvertit, așa că deja am obosit de-atâta vorbărie) și închei încurajându-vă să citiți cartea Linișteee! Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare. Pe mine m-a ajutat să îmi înțeleg unele reacții care îmi păreau neobișnuite. Am descoperit cum să mă raportez mai bine la lumea înconjurătoare. Cartea va fi de ajutor în recunoașterea de sine sau în înțelegerea mult mai profundă a introvertitului care vă stă în față. E de dorit ca toată lumea să (se) înțeleagă mai bine, nu? Fiecare vorbind pe limba lui, desigur.

 

autentifică-te pentru a adăuga comentarii