O gogomănie! Asta se poate spune despre cărțulia lui Paul Arden, intitulată Dumnezeu explicat într-o cursă de taxi. Autorul ei n-ar putea explica nici măcar o roșie într-o cursă de taxi, nicidecum un subiect atât de complex precum Divinitatea.
Cititorul serios nu se poate mira îndeajuns că o editură serioasă, cum este Editura ART, a acceptat să folosească exact prezentarea ediției din limba engleză. Citez de pe coperta 1: „De când există omenirea, nici un subiect de pe fața pământului nu a stârnit mai mult mintea umană decât Dumnezeu – și, cu toate acestea, nu suntem mai luminați. Această cărticică ne spune cum stau lucrurile, o dată pentru totdeauna.” (Sublinierea cu italice îmi aparține.)
Iar pe coperta 4 citim: „A DOUA CEA MAI VÂNDUTĂ CARTE DIN LUME DESPRE DUMNEZEU”. Serios? Și nu ne spune nimeni care sunt primele 10 cele mai vândute cărți despre Dumnezeu, dacă tot s-a alcătuit un astfel de top bazat (fără nicio umbră de îndoială) pe informații despre tiraje, vânzări, traduceri în diverse limbi etc.? Oricum, e de remarcat modestia lui Arden, cartea lui fiind doar a doua cea mai vândută. Dacă e să mă întrebați pe mine, putea să spună chiar și cea mai vândută carte despre Dumnezeu, că tot aia era.
Paul Arden știe, desigur, să vândă. Nu putem spune că titlul cărții sale nu are o momeală bună. Însă e posibil ca titlul să fie singurul lucru care merită din cartea asta, fiind atractiv mai ales pentru publicul care crede că a citi postările de pe Facebook înseamnă a citi.
Să ne lămurim! Ce oferă cartea? 128 de pagini care îmbină scurte păreri ale autorului – formulate în câteva paragrafe aruncate ici-colo, pe pagină – cu ilustrații. Nu că o astfel de carte, concisă adică, n-ar putea spune ceva. Dimpotrivă, e chiar o artă să poți spune mult în cuvinte puține. Doar că nu e totul să fii scurt, ci trebuie să pui ceva în puținele tale cuvinte.
Arden ne promite chiar de pe copertă (bună strategie de marketing; mă gândesc să o folosesc și eu cândva) că ne lămurește definitiv cum stă treaba cu Dumnezeu. În realitate, nu ne lămurește, subiectul rămânând în aer. Îl citez pe Arden însuși, de data asta din interiorul cărții: „... nu există răspunsuri. Nu o să le găsim niciodată” (p. 12); „Când avem nevoie de un ajutor pe care prietenii nu ni-l pot da, încercăm să ne consolăm cu o idee, iar numele pe care-l dăm acestei idei este Dumnezeu” (p. 16).
La întrebarea „Deci cine sau ce e Dumnezeu Tatăl?”, autorul comentează: „Poate că nici nu există” (vezi pagina 26). Iar în ce privește povestea lui Isus, așa cum e relatată în evanghelii, conchide: „... e greu să faci diferența între realitate și ficțiune” (p. 27).
Și ce ne mai spune Arden, evident, fără niciun argument, bazat strict pe propria autoritate de om umblat prin lume și guru? Păi, cică Biblia e ficțiune, o șmecherie inventată de Biserică (cu interese obscure), că miracolele din Biblie au fost iluzii și scamatorii, că, de fapt, „noi suntem Dumnezeu” (p. 44) și rugăciunea e „autoservire”. Iar lista exemplelor ar putea continua, dar nu are rost, deoarece e limpede deja încotro duce cartea.
Totuși, ca să nu dați și voi bani pe carte, iată și concluzia ei:
„Evoluție, soartă, creație, întâmplare. Spune-i cum vrei. Sunt cuvinte pe care le folosim ca să descriem același lucru... Existența lui Dumnezeu.” (pp. 114-117)
Există libertate de gândire și decizie, iar ateismul este o opțiune. Totuși un demers de a explica de ce nu crezi în Dumnezeu, mai ales când promiți că rezolvi misterul mileniilor o dată pentru totdeauna, ar trebui să fie consistent, coerent, logic, eventual simplu, dar nu simplist.
Cartea lui Paul Arden nu Îl explică pe Dumnezeu într-o cursă de taxi, dar poate fi demontată lesne într-o cursă de taxi. De fapt, chiar și mai repede... Cât ai fluiera după un taxi, de pildă. Însă nu merită nici măcar efortul acesta, cum nu își merită nici banii. De 33 de lei luam o pizza și o limonadă.
