Un volum inedit, destinat nu doar profesioniștilor din domeniul arhitecturii, ci tuturor celor interesați de găsirea unui sens viu și a unui rol nou, adaptat contextului contemporan, pentru vechile fabrici și spații industriale – astăzi în ruină – și-a făcut apariția în rafturile librăriilor Cărturești. Este vorba despre cartea Conversia în context. Despre regenerarea spațiilor industriale de Andrei Eugen Lakatoș.
Lansarea cărții a avut loc în data de 20 iunie la Palatul Universul, în prezența a numeroase persoane preocupate de recuperarea memoriei prin arhitectură și – în cuvintele autorului – de valorificarea culturală „a arhitecturii industriale, văzută ca o arhivă vie și activă de amintiri, trăiri și povești de viață”.
La evenimentul lansării cărții au participat, alături de autor, Arpad Zachi (redactor-șef al publicației Arhitext și editor al volumului), Françoise Pamfil (Doctor în Arhitectură, critic de arhitectură și arhitect, membru al Uniunii Arhitecților din România și al Ordinului Arhitecților din România, fost redactor-șef al revistei Arhitectura și redactor-șef al revistei Igloo) și Costin Popescu (Conferențiar Universitar Doctor la Universitatea din București, semnatar al postfeței cărții), fiecare dintre participanți oferind o perspectivă proprie asupra lucrării în sine și asupra subiectului acesteia.
„O astfel de carte este incitantă întotdeauna pentru mine ca editor”, a spus în introducere Arpad Zachi, adăugând ulterior că volumul este o invitație la meditație, la o gândire mai serioasă asupra temei de studiu.
Introducându-se pe sine, cu modestie, ca diletant aflat undeva la jumătatea drumului dintre sensul acestui cuvânt în limba franceză și sensul lui în limba română, Costin Popescu a apreciat întâi de toate conexiunile cărții între arhitectură și diverse domenii sau discipline – lingvistica, de exemplu. A vorbit apoi despre preocuparea arhitecturii pentru armonizarea dorinței de a păstra unele monumente cu dorința de a le conferi acestora semnificații noi. „Vrem structuri care să amestece timpurile vechi cu timpurile noi”, a declarat el. În contextul acestor preocupări, în opinia sa, „conversia este un caz de demiurgie pozitivă”, un efort creator cu țeluri nobile. Referindu-se însă la starea de fapt din spațiul mioritic, Costin Popescu a remarcat existența unei doze consistente de indiferență față de conversia patrimoniului industrial, sugerând că ar trebui „să deosebim aspirațiile de iluzii” pentru că, „deocamdată, în România, conversia este mai degrabă o iluzie”. În același ton se întreba în postfața cărții: „Ce se întâmplă în România? Conversiile sunt de mică anvergură, numai una pare demnă de luat în considerare: The Ark, fostele antrepozite din zona Uranus – Rahova.”
Ar merita citat aici încă un pasaj din postfața cărții, prin care Costin Popescu vizează, fără îndoială, nu o iluzie, ci o aspirație: „Cartea lui Andrei Eugen Lakatoș trebuie salutată. Arhitectura este, poate, cea mai puțin înțeleasă – și cea mai nedreptățită – dintre arte. Și ar însemna mai mult decât să-i facem dreptate străduindu-ne să-i înțelegem cât mai bine rolul major în viețile noastre; ne-am aduce nouă înșine bucurii substanțiale.”
Într-un discurs cerebral și coerent, Françoise Pamfil a început prin a-i aprecia autorului consecvența privind tema de cercetare, subliniind și faptul că volumul Conversia în context abordează subiectul nu doar din perspectiva arhitecturii, ci și din punct de vedere etic, moral, acesta având „un rol civilizator”. Françoise Pamfil a prezentat auditoriului structura cărții, apreciind modul în care textul migrează frumos între diverse tipologii, toposuri, categorii, modele etc. Tema conversiilor este o temă de actualitate în Europa zilelor noastre, a subliniat criticul de arhitectură, dat fiind că, prin extinderea centrelor urbane, fabricile care se aflau altădată în afara orașelor au fost integrate treptat în acestea. Rostul unor astfel de spații trebuie reinterpretat și regândit. Chiar și în România, a subliniat Françoise Pamfil, conversia nu este „o cochetărie trendy”, fiind important „să reconsiderăm ceea ce avem deja”.
Autorul cărții, Andrei Eugen Lakatoș (arhitect și Lector universitar la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”), a prezentat un scurt istoric al proiectului său de cercetare, cartea Conversia în context având la bază o cercetare doctorală și fiind o adaptare, revizuire și completare pentru public a disertației de doctorat. Apoi a prezentat pe scurt structura cărții – cele 3 părți principale: 1. Patrimoniul industrial; 2. Arhitectura în spațiul și timpul (post)modernității; 3. Schimbare, dezvoltare și continuitate: o cultură a identității – și a evidențiat că această practică a conversiei a fost practicată întotdeauna, multe clădiri având, de-a lungul timpului, utilizări multiple. „Conversia”, a precizat autorul, „este un mod de a recicla, de a face economie, de a reconstrui orașul pe el însuși.”
Importanța patrimoniului industrial, a spus autorul, derivă în parte din calitatea de mărturii istorice ale clădirilor și spațiilor industriale, care sunt (sau ar putea fi) punți de legătură cu istoria și generațiile trecute. Conversia are deci funcția de a conserva ori de a proteja trecutul sau, cel puțin, o parte a lui. Speranța exprimată de autor este ca această carte să contribuie la schimbarea unor mentalități pe care le-a ilustrat citându-l pe scriitorul Mircea Cărtărescu, potrivit căruia noi ne distrugem „românește” trecutul. Deși puține prin raportare la numărul clădirilor și spațiilor lăsate astăzi în paragină, exemplele de bună practică în ce privește conversia sunt totuși prezente în spațiul românesc, fiind documentate de autor în cartea sa.
Urmând sugestia editorului, Andrei Eugen Lakatoș a evitat să-și încheie cartea cu un set de concluzii ferme, lăsând ca demersul lui să fie doar punctul de plecare pentru noi cercetări, proiecte și cărți dedicate conversiei patrimoniului industrial. Altfel spus, cu o carte nu se face conversie, dar pentru orice stejar care se înalță este nevoie de o ghindă.
Cartea a apărut sub egida Editurii Fundației Arhitext design, fiind publicată cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România. Este inclusă în colecția „Cărțile Arhitext”. Cele 176 de pagini tipărite pe hârtie de bună calitate, pe un format de 235 / 297 milimetri, sunt bogat ilustrate cu fotografii care înlesnesc interpretarea și înțelegerea de către cititori a fundamentelor teoretice și a exemplelor concrete expuse în carte.
Rămâne ca gând de încheiere o idee exprimată, cu ocazia lansării cărții, de Françoise Pamfil: „Orice conversie din lume, reușită sau nu, se bazează pe oameni.” Merită gândit la lucrul acesta, anume la relația omului cu arta arhitectonică, la felul în care ne putem construi viitorul folosind ca temelie trecutul de beton și cărămidă.
