Care este legătura dintre dispozitivele tehnologice și singurătate?

Singurătatea a atins cote maxime în ultimii ani. Conform unui studiu recent Cigna Health Insurance, peste 3 din 5 americani sunt singuri. „Da, dar de ce?” te-ai putea întreba. Să fie responsabile telefoanele și dispozitivele noastre tehnologice sau alte schimbări ale societății, precum dezvoltarea economică, politică și diviziunea socială?

Nu sunt numai telefoanele de vină

Este dificil și greșit să considerăm că există o cauză unică a singurătății. Bazându-ne pe diverse studii este posibil ca stilul nostru de viață intens digitalizat să cauzeze, nu numai singurătatea, ci și divizarea noastră socială. 

Cercetări recente au testat grupuri de indivizi asemănători, cu cerința de a petrece fie mai mult/mai puțin timp decât în mod obișnuit pe ecranele lor, fie au monitorizat timpul pe care aceștia îl petrec în mod normal. Ambele studii au arătat că mai mult timp petrecut pe telefon a însemnat singurătate, anxietate și depresie crescute și mai puțină conectare cu persoanele din jur.

În ultimii 10 ani oamenii de știință s-au axat pe documentarea legăturii dintre timpul petrecut pe dispozitive tehnologice și emoțiile pe care oamenii le experimentează. După intervievarea a sute de subiecți, din toate domeniile profesionale și după studierea poveștilor lor despre ce ar fi putut spori singurătatea, oamenii de știință sunt convinși că există o legătură strânsă între singurătate și timpul petrecut în fața unui ecran.

Nu poți fi în două locuri în același timp

Efectul de înlocuire este un concept pe care îl putem utiliza în acest context sub forma unei ecuații astfel: mai mult timp petrecut online este egal cu mai puțin timp petrecut față în față cu prietenii și familia. Acest efect a fost observat pentru prima oară de către Robert Kraut și echipa sa de la Carnegie Mellon University în anii ’90, atunci când aceștia au realizat și condus un studiu în care un furnizat în mod gratuit computere, precum și acces la internet, unui număr de 93 de familii din Pittsburgh. Au urmărit ulterior activitățile și stările emoționale ale fiecărui membru al familiei, cu vârsta de peste 10 ani, care a acceptat să participe la acest studiu (196 de persoane în total), pe o perioadă de 2 ani.

Cercetătorii au descoperit că, cu cât subiecții petreceau mai mult timp online, cu atât acordau mai puțin timp celorlalți membri ai familiei, precum și prietenilor, și deveneau, totodată, mai singuri și mai deprimați. Deoarece Kraut și colegii săi au monitorizat membri acestor familii și înainte ca ei să aibă acces la un computer și la internet, echipa de cercetători a putut să determine că expunerea la comunicarea electronică a reprezentat o cauză a izolării sociale, depresiei și singurătății.

Mai mult de două decenii mai târziu nu s-a schimbat nimic. Să analizăm exemplul lui Hannah, vice președintele unei companii de tehnlologie din San Francisco, intervievată de Anthony Silard, autorul cărții  „Screened in: The art of living free in the digital age”, care își amintește cum singurătatea și timpul petrecut pe dispozitivele tehnologice i-au impactat viața după o despărțire:

După ce o relație de 6 ani s-a terminat în 2016, am intrat intr-o altă relație în 2017. Ca urmare a cele mai recente despărțiri, am realizat cât de mult m-am bazat pe ceilalți pentru a mă simți fericită. Am petrecut ultimii 8 ani din viața mea, bazându-mă pe altcineva pentru propria mea împlinire. De-a lungul acestor experiențe am făcut o prioritate din a îmi expune relația și viața online. Voiam ca ceilalți să vadă și să știe cât de fericită eram. Timpul petrecut pe rețelele sociale devenise un obicei nociv și nesănătos, pentru că exista tendința de a îmi compara viața cu a celorlalți. Oamenii nu au fost părtașii autenticității trăirilor și sentimentelor mele de singurătate, pentru ca am ales să nu expun și acea parte a vieții mele. Am ales să nu împărtășesc momentele de zbucium emoțional, social și financiar. Acest obicei nu a făcut decât să întărească credința conform căreia utilizam rețelele de socializare ca pe un drog care îmi remedia doar temporar izolarea socială.

Astfel de interviuri sunt dovada faptului că motivul pentru care oamenii sunt incapabili să facă față naturii disfuncționale a vieților lor este că normele sociale strâns bazate pe tehnologie, cărora se conformează inconștient, sunt disfuncționale. Telefoanele inteligente și ecranele dispozitivelor tehnologice ne-au propulsat pe o cale a nesatisfacției. Ni s-a promis conectare, însă am sfârșit în a ne simți singuri și nefericiți.

O imagine dezolantă? Da, mai cu seamă când realizăm că singurătatea este mai nocivă decât fumatul, iar, în cazul vârstnicilor, de două ori mai probabilă decât obezitatea ca și cauză a morții. Și totuși, un astfel de scenariu este o imagine nefericit de precisă a viitorului nostru.

Pentru a opri această dinamică, ar trebui să începem să utilizăm telefoanele doar ca pe niște telefoane. Sună-i pe cei de care îți pasă și împărtășește cu ei modalități de a face față acestor vremuri grele. Optează pentru a nu utiliza video call-urile la locul de muncă, și încurajează-i și pe ceilalți să facă la fel, pentru a reduce oboseala și pentru a spori creativitatea. În toate modurile, mai mărunte sau mai semnificative, dezvoltă strategii personalizate ritmului tău zilnic de viață, pentru a limita timpul petrecut pe ecranul unui dispozitiv și pentru a spori timpul petrecut fizic în compania celor dragi.

Sursa: https://www.psychologytoday.com/intl/blog/the-art-living-free/202009/is-your-phone-making-you-lonelier