Ce pot face ca să mă iubesc?
„Cum să mă iubesc?” devine, de cele mai multe ori, o întrebare retorică la care nu reușim să găsim răspunsul corect. Încercăm în permanență să îi iubim pe cei din jur, însă în această încercare ardentă de a iubi și de a ne face iubiți, uităm să ne iubim pe noi înșine. Uităm de faptul ca înainte de a fi iubit, trebuie să te iubești tu pe tine, să înveți să te accepți așa cum ești, un tot unitar valoros și unic.
Cum putem defini iubirea de sine? Iubirea de sine înseamnă acceptare de sine, adevăr față de sine, compasiune față de sine și iertare față de sine. Iubirea de sine înseamnă, înainte de toate, să înveți să te prioritizezi. Aceasta înseamnă acceptare de sine, cu toate minusurile și plusurile, cu toate calitățile și defectele, dar care se împletesc armonios și ființează într-un om unic, ce are obligația de a se iubi și de a se respecta pe sine înainte de a dărui iubire celor din jur. Suntem în permanență condiționați de cei din jurul nostru (familie, prieteni, societate), și de cele mai multe ori facem greșeala de a ne estima și evalua propria valoare în funcție de părerile altora, ignorând credințele despre sine. Suntem disperați să aflăm opinia celorlalți în ceea ce ne privește, însă avem curajul de a accepta opinia despre sine? Prin urmare, ar trebui să renunțăm la compararea cu cei din jur și să înțelegem că suntem suficienți așa cum suntem și că nu avem nevoie de opiniile celorlalți atunci când vine vorba să ne definim propria persoană sau valoare.
Iubirea de sine înseamnă să descoperi lucrurile bune din tine, dar și să înveți să îți accepți greșelile, fără a le judeca cu voce de autosabotare. Meriți să te feliciți, să fii mândru de lucrurile bune pe care le faci, de toate succesele tale, de tot progresul pe care l-ai făcut până azi, dar și de eșecurile tale. Învață să te concentrezi pe prezent și nu exagera trecutul. Ancorarea în trecut ne oprește din a trăi prezentul perfect pe care îl avem și de care suntem invitați să ne bucurăm din plin. Concentrează-te asupra prezentului, asupra propriilor gânduri, emoții, fără a le privi critic și cunoaște-te dincolo de problemele cotidiene și de amprenta trecutului.
A te iubi înseamnă a-ți dori binele și de a te încojura de lucruri și oameni care să îți creeze această stare de liniște. Fă tot ceea ce îți dorești, indiferent dacă lucrurile vor ieși bine sau nu. Înconjoară-te de oameni care iți provoacă o stare de bine, mergi în locurile în care te simți iubit și acceptat, fără a face încercări ardente de a te supune unor condiții.
A te iubi înseamnă a avea răbdare cu tine, înseamnă a înțelege că lucrurile și schimbările au nevoie de timp. Fii răbdător, dar și perseverent. Setează-ți obiectivele, crede în ele și du-le până la capăt. Învață să cultivi autocontrolul și motivația intrinsecă, pentru a nu mai fi așa de dependent opiniile celorlalți. Crede în propriile vise și mobilizează-te pentru a face ca acestea să devină realitate. Învață să te odihnești atunci când simți că ai obosit, dar nu renunța. Continuă să crezi și să lupți și vei vedea că satisfacția rezultatelor obținute va fi pe măsură.
Apreciază tot ce ești și tot ce ai. Fii recunoscător pentru orice lucru mărunt, oricât de nesemnificativ ar părea. Cu toții trecem prin momente mai grele, avem zile în care simțim că nu mai are rost să continuăm, însă interesant este că de fiecare dată, în ciuda greutăților pe care le întâmpinăm, mereu găsim în noi puterea de a merge mai departe și de a aprecia acest dar divin, viața. Viața este un eșantion de experiențe care formează ceea ce suntem azi. Fiecare clipă este valoroasă și trebuie să fim recunoscători pentru tot ce ni se oferă. Învață să te oprești din zgomotul existențial și să apreciezi micile bucurii ale vieții. Învață să oferi și să mulțumești. Învață să înțelegi și să ierți. Bucuria izvorăște din lucrurile mărunte, care ne fac mai buni, mai înțelegători.
Iubește-ți corpul, cu toate micile imperfecțiuni pe care le are. Învață să ai curajul de a te uita în oglindă și de a-ți înfrunta propriile gânduri despre sine. Apreciază imaginea pe care o vezi în oglindă, fii mândră de ea pentru că ești tu, în toată splendoarea și unicitatea ta. Asumă cu tărie persoana care ești, fii liber în a gândi, în a simți, în a plânge, în a râde și în a te opri când simți că lucrurile te depășesc. Daca ești nemulțumit de sine, fă o schimbare. Ai grijă de corpul tău, fă sport. Ai grijă de sănătatea ta mentală, gândește clar și nu te împovăra cu gânduri negative.
Iubirea de sine înseamnă iertare și compasiune față de sine. De cele mai multe ori nu realizăm că suntem foarte duri cu noi înșine și ne privim dintr-un unghi foarte critic. Analizăm minuțos orice cuvânt pe care îl spunem, suntem hipervigilenți la greșeli și ajungem să ne culpabilizăm foarte ușor. Funcționăm după tipare rigide și penalizăm ușor orice ce nu se încadrează în bareme. Ideea este că aceste penalizări au costuri foarte mari asupra noastră, afectându-ne stima și imaginea de sine. Soluția rezidă în interpretarea eșecului în termeni mai pozitivi, acesta devenind astfel o sursă de învățare și nu factor ce să ne demoralizeze. Înainte de a avea compasiune față de ceilalți, trebuie să avem compasiune față de noi înșine și să înțelegem că, înainte de toate, suntem oameni și că cu toții greșim. Diferența constă în modul în care interpretăm și încercăm să rezolvăm greșeala.
Doresc să închei articolul cu un citat al lui E.E.Cummings, care afirmă că „cea mai mare provocare este să fii tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să facă să fii altceva”. Așă că azi, mai mult ca oricând, te îndemn să ai curajul să te iubești și să te accepți în totalitate, ca omul unic și valoros ce ești!
Autor: Tătar Cristina
