„Mi-am dorit chiar și să mor. Nu sunt ceea ce toţi cred că sunt. (...) Nu vreau să fiu așa, frate pastor. Vreau să fiu un creștin adevărat, însă nu reușesc. M-am luptat de-atâtea ori, m-am străduit, însă întotdeauna sfârșesc învins.”De mai multe ori, de-a lungul unei perioade destul de lungi, mi-a fost recomandată cartea Isus este totul, prietene!, de Alejandro Bullón. Cartea, pe care promisesem să o citesc cât de curând, stătea acum în bibliotecă, la un loc cu toate celelalte cărţi cu temă religioasă, neprezentând un prea mare interes pentru mine. Trebuie să recunosc că am încercat în câteva rânduri să citesc cărţi precum Tragedia Veacurilor, Mărturii sau alte cărţi cu un mesaj consistent scrise de E. G. White, însă nu am reuşit să citesc decât capitole pe care bunica mă ruga să le citesc și nici pe acelea cu prea mare plăcere. Chiar dacă încercam să transform obligaţia în plăcere, eșuam. Îndemnul cel mai convingător de a citi cartea Isus este totul, prietene! a venit însă din partea unei prietene, care, după ce mi-a ascultat toate of-urile, m-a rugat să citesc această carte pentru că o să mă ajute mult. I-am mărturisit că nu sunt chiar atât de încrezătoare în ce poate face o carte, dar i-am promis că o să o citesc.

M-am regăsit în cartea aceasta și pot spune că așa cum reiese și din adresarea folosită în titlu („prietene”), întreaga carte este scrisă cu o dragoste curată, cu dorinţa sinceră de a ajuta cititorul în frământările de zi cu zi. Lucrurile acestea m-au impresionat cel mai mult: sinceritatea autorului și modul în care a reuşit să expună lucrurile, pe înţeles. Fragmentul citat iniţial se află în primele pagini ale cărţii și este strigarea după ajutor a unui tânăr „pierdut în biserică”. Ca şi acest tânăr, am simţit de multe ori că nu sunt după voia lui Dumnezeu, că am încercat de atâtea ori să fiu o creștină adevărată, dar am eșuat mereu, că voi nu voi ajunge acolo unde mi-am propus, că nu Îl simt pe Dumnezeu alături sau că nu voi fi niciodată demnă de a ajunge în Împărăţia Sa și chiar că nu simt acea pace sfântă în suflet, că rugăciunea mea nu trece mai departe de tavan și că grijile zilnice mă răzbesc.

Contrar așteptărilor mele însă, cartea aceasta m-a ajutat. M-a ajutat să înţeleg că nu sunt singură, prin exemplul tinerilor care au trecut prin aceleași lucru și chiar al oamenilor care, deşi în umblarea lor au trecut prin situaţii asemănătoare sau au făcut păcate grave, au fost numiţi de Dumnezeu „neprihăniţi”: „Și ce să mai spunem despre David? A căzut în păcat cu totul. A plonjat în apele tulburi ale asasinatului, intrigii și adulterului. Ai făcut vreodată ce a făcut David? Niciodată? David a făcut toate acestea și știi ce apune Biblia despre el? Că David era un om «după inima lui Dumnezeu» (Psalmi 116:9)". Și acesta nu este singurul exemplu. Dumnezeu, care ştie exact ce e în sufletul tău, te poate ajuta şi ridica indiferent unde te-ai afla. Nu în ultimul rând, din această carte vei înţelege că „tu ești cel mai important lucru pe care îl are Isus”. Vei învăţa nu teoretic, ci prin lucruri practice, cum să Îl iubești pe Isus.