Dă lovitura! De ce acum e momentul să faci bani din pasiunea ta este titlul unei cărţi pe care am cumpărat-o degeaba. Şi este un titlu ilustrativ pentru un segment major al pieţei de carte, un segment care, de cele mai multe ori, vinde iluzii. Iar publicul larg aleargă după acest „meteor” care pare a fi din „aur curat”.

Dar să începem cu începutul. Mă rog, cu unul dintre ele.

În urmă cu vreo 12-13 ani, mi-a căzut în mână o carte a unui celebru coach (sau trainer). Am citit-o, am subliniat-o, ba chiar mi-am notat şi idei care mi se păreau valoroase. Părea că mi se deschid orizonturi noi, că succesul depinde de simple calcule matematice, de legi care trebuie aplicate şi — Paf! — devii peste noapte cineva — CEO, coach, lider de opinie, un om împlinit.

Am căutat rapid alte cărţi ale aceluiaşi autorşi am constatat, cu oarecare dezamăgire, că erau variaţiuni pe aceeaşi temă. Aceeaşi Mărie, altă „copertărie”.

De-a lungul anilor, ocazional, mi-au căzut în mână şi alte cărţi din categoria celor cu rol motivator, de autoeducare, autodezvoltare etc. Recunosc, n-am cumpărat prea multe, fiecare titlu nou sporindu-mi suspiciunea. Având însă o preocupare constantă pentru carte în general, am fost martorul exploziei de cărţi aparţinând acestui gen. Recent, într-o librărie, am identificat o bibliotecă întreagă doar cu cărţi de (auto)motivare și autodezvoltare. S-ar zice că Dezvoltarea Personală a devenit un fel de Evanghelie a acestui secol aflat încă în zorii săi.

În opinia mea, cărţile de autodezvoltare nu sunt cărţi în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă, la fel ca toate cărţile, au coperte, cuprins, capitole ş.a.m.d. Dacă o persoană citeşte 50 sau 100 sau chiar 300 de astfel de cărţi nu înseamnă că este om citit. Cartea de autodezvoltare este, de cele mai multe ori, un fel de ghid de utilizare sau manual cu instrucţiuni sau broşură cu sugestii. Nu este cartea aceea care îţi transformă gândirea în profunzime, ci mai degrabă o carte de „reţete”, propunând tot soiul de paşi, etape, „secrete” care garantează atingerea rapidă a unor scopuri materialiste. Orice şi oricine ar spune, şi oricum s-ar aşeza altcineva de-a curmezişul, nu voi putea pune niciodată semnul egalităţii între o carte de C. S. Lewis şi o carte de genul Cei 12 pași pentru a trăi o viață împlinită sau Cum să faci o căruță de bani din…

Poate că nu este întâmplător că, într-o lume a depresiei — una dintre bolile majore ale acestor timpuri — , cartea care (zice că le) oferă cititorilor reţete de fericire, de împlinire în n paşi, „secrete” de înavuţire ş.a.m.d. se vinde foarte bine. Dacă n-ar exista cerere, n-ar exista nici o ofertă atât de bogată. Dacă n-ar exista visuri, n-ar exista nici negustori de iluzii.

Să ne punem însă câteva întrebări simple, banale. Câţi dintre marii lideri ai lumii, fie din trecut, fie contemporani cu noi, îşi datorează realizările, recordurile sau succesele unor astfel de cărţi? Donald Trump, candidat la preşedinţia Statelor Unite ale Americii, este, fără îndoială, unul dintre marii bogaţi ai lumii (sunt şi mai mari, dar el ne este mai la îndemână acum). Şi-l poate închipui oare cineva pe Trump citind cărţi de dezvoltare personală, subliniindu-le şi luându-şi notiţe? Să fi fost acesta „secretul” reuşitei lui?

Sau, dintr-o altă perspectivă, câţi dintre adolescenţii şi tinerii pe care îi cunoaşteţi şi care citesc literatură motivaţională au „dat lovitura”? Câţi dintre ei credeţi că o vor da? În adâncul nostru, cunoaştem răspunsul, nu-i aşa? Una este să citeşti astfel de cărţi şi cu totul altceva este să atingi ţinte ca acelea despre care ai citit. Cărţile de genul Cum să păşeşti ca un CEO sau Ce mănâncă la micul dejun bogaţii lumii pot fi cel mult niște lecturi ușoare (citate cu schepsis, anecdote, poante, povești de viață și o mulțime de imperative), care, de multe ori, îți spun ceea ce ai putea gândi tu însuți/însăți.

Nu neg rostul şi importanţa motivaţiei. Un om motivat poate găsi mai uşor şi mai rapid drumul spre ţintă. Dar nevoia de motivaţie (oferită „la cheie” de sute de „coacheri” apăruţi de niciunde) pare astăzi mai degrabă simptomul unei lipse de proiect, de direcţie, de cunoaştere de sine, semnul unei zăceri în sine, în neputinţă, în stat pe loc.

Cred că multe dintre cărţile din categoria „motivaţional-autodezvoltare-autoeducare” sunt un fel de junk food. Par gustoase, dar efectele lor s-ar putea dovedi adverse: așteptări prea mari – visuri nerealiste – eșecuri. Titlurile acestor cărți conţin cuvinte-cheie, cuvinte cu priză la publicul avid de reuşită sigură şi rapidă — succes, viitor, bani, fericire, câştig, inovaţie, antreprenor, posibil, performanţă, progres, afacere, deştept, inteligent etc. —, cuvinte care funcţionează formidabil în sensul agăţării clientului. De pe copertele acestor cărţi ne zâmbesc foarte larg şi întotdeauna nişte oameni „la patru ace”, iar substratul este cam acelaşi: „Uite ce mare şi important am ajuns eu. Nu vrei să urci şi tu aici?”

Asta nu înseamnă că nu cred în posibilitatea succesului, dar, atenţie, succesul nu înseamnă doar câştiguri financiare mari şi tot ce poţi cumpăra cu ele, nu se rezumă doar la a fi prezent în topuri Forbes. Cărţile de aşa-zisă dezvoltare personală adâncesc în mentalul colectiv confuzia dintre succes/fericire, pe de o parte, şi bani/realizări materiale, pe de altă parte. Iar opinia mea (subiectivă şi fermă) este că pierdem prea mult timp admirându-i pe alţii, gravitând în jurul succesului lor mai mult sau mai puţin real, când, de fapt, am putea folosi timpul construind ceva cu propriile mâini, pentru noi înşine (eventual, să participăm la nişte cursuri adevărate, din care chiar să învăţăm ceva).

Revenind la cartea lui Gary Vaynerchuk, Dă lovitura!... Are un titlu atrăgător şi un subtitlu la fel de seducător (sau, poate, chiar mai îmbietor decât titlul). Orice om are cel puţin o mare pasiune, iar ideea că ar putea să „dea lovitura” făcând ceea ce îi place este ispititoare. Ştiţi care este afacerea lui Gary? Vinde alcool. Dap, asta este afacerea lui. Scoate bani din viciul altora. Dar ia încearcă să tricotezi mănuşi sau să fotografiezi peisaje (exemple de pasiuni care ar putea fi şi ale tale) şi vezi dacă poţi atinge cifra de afaceri a lui Gary. Nu orice birtaș-coach de pe YouTube, chiar dacă este unul dintre cei care au reuşit să „dea lovitura”, te poate ajuta să faci ceva cu viaţa ta.

Înţeleg prea bine de ce un public larg, de regulă ceva mai tânăr, este atras de asemenea „lecturi”. Ce om, în adâncul sufletului, nu visează la o viaţă interesantă, cu mai puţine lipsuri, cu împlinirea cât mai multor dorinţe de pe listă și călătorii în locuri exotice? Să sperăm că publicul acestor iluzii îmbrăcate în coperte cu papion se va trezi însă la timp.

Vă propun să citiți două-trei astfel de cărți. Alegeți-le după titlu, după copertă sau după subiect. Citiți-le cu atenție, apoi întrebați-vă: „În fond, nu-mi spun cărțile astea cam aceleași lucruri?” Încercați să aplicați ce scrie în ele. Este cea mai bună formă de „critică literară” pe care o puteți face personal literaturii de dezvoltare personală. Și veți trage singuri concluziile; nu trebuie s-o „cumpărați” pe-a mea.

Succesul (financiar sau în carieră sau în orice aspect al vieţii) vine doar în urma unui efort, prin muncă, prin seriozitate, prin consecvenţă, prin sacrificiu. Şi sunt convins că nimeni nu are nevoie de 100 de „traineri” sau de numeroasele lor cărţi (Doar de curiozitate, căutați pe Google câte cărți a publicat faimosul Robert T. Kiyosaki, autorul bestsellerului Tată bogat, tată sărac.) care să-i repete la nesfârşit: „Fii optimist”, „Gândeşte pozitiv”, „Fă primul pas”, „Trilulilu” etc. Dincolo de zâmbetul maxim al acestor guru ai succesului s-ar putea ascunde acelaşi plictis şi aceleaşi temeri care ne mai bântuie şi pe noi din când în când.

Concluzie: dacă sunteţi dispuşi să investiţi bani în carte, căutaţi cărţile care merită, cărţile gândite, cărţile care nu promit „marea cu sarea în 5 paşi”, cărţile care oferă mai mult decât lucrurile pe care le-aţi putea enumera voi înşivă la o „tacla”şi o sămânţă prăjită. Nu risipiţi resursele şi banii pe ghiduri care, în cel mai bun caz, v-ar putea motiva pentru câteva zile. Menirea cărţilor adevărate este mai înaltă de-atât.

P.S. Textul de mai sus vizează un curent larg, cu zeci de mii de titluri care au umplut rafturile librăriilor. Nu exclude existenţa unor cărţi de dezvoltare personală care chiar îşi merită banii. Porneşte însă de la prezumţia că acestea sunt rare.