Amos Oz a fost, este și va rămâne un fenomen literar, un nume rostit de mulți cititori, care au fost impresionați de franchețea și de gândirea critică de care dădea dovadă și, în egală măsură, de calitățile sale de povestitor și de măiestria personajelor construite.

Amos Klausner s-a născut în data de 4 mai 1939, în Ierusalim. Părinții săi erau intelectuali proveniți din vechea Europă. Tatăl său, Yehuda, studiase istoria și literatura la Vilnius, în timp ce mama sa, Fania, studiase istoria și filosofia la Praga. Ambii se descurcau în mai multe limbi străine, însă i-au dat posibilitatea fiului lor să învețe doar ebraica la o vârstă fragedă. Pentru o vreme, familia Klausner a trăit în Ierusalim.

Când Amos avea 12 ani, mama lui s-a sinucis, evenimentul având un impact puternic asupra băiatului. Doi ani mai târziu a devenit membru al mișcării socialiste și a intrat în kibbutzul Hulda din centrul țării. Acolo și-a schimbat numele de familie în Oz („curaj”, în limba ebraică) și a avut o slujbă ca lucrător la fermă.

Amos Oz a participat atât la Războiul de Șase Zile (1967), cât și la Războiul de Yom Kippur (1973), iar după aceea și-a reluat slujba de profesor de literatură. S-a căsătorit cu Nily Oz-Zuckerberg în anul 1960 și au avut împreună trei copii. Au locuit în kibbutzul Hulda până în 1986, când s-au mutat în orașul izraelian Arad.

Cariera literară a lui Amos Oz a început în anul 1965 cu volumul de povestiri Acolo unde urlă șacalii, iar după un an a publicat primul roman, Altundeva, poate. Succesul pe plan extern l-a obținut prin cartea Soțul meu, Michael (1968), care i-a asigurat intrarea pe piața internațională a cărții. După aceea a continuat să publice cărți și să obțină premii literare. Nu a ajuns însă să se numere printre laureații cu Premiul Nobel pentru Literatură, deși, cu siguranță, ar fi meritat.

Amos Oz a fost cunoscut și ca un puternic susținător al proiectului de împărțire a Israelului în două state de dimensiuni egale, unul aparținând evreilor, iar altul, palestinienilor. Pentru aceasta a scris numeroase articole de ziar și a făcut un lobby constant, încercând să găsească o cale pașnică pentru încheierea ostilităților dintre cele două popoare. Acesta a rămas unul dintre visurile sale – să apuce ziua când pacea va fi instaurată în țara sa de origine, un vis care este încă departe de a fi realizat.

Oz a publicat 14 romane, 5 colecții de povestiri, două cărți pentru copii și 12 cărți de articole și eseuri, de-a lungul a aproape 60 de ani. Cărțile sale au fost traduse în 45 de limbi, inclusiv în limba română. Editura Humanitas are o serie de autor dedicată lui Amos Oz, serie în care au apărut 17 volume cu tematică diferită. Opera sa cea mai faimoasă va rămâne, probabil, Cum să lecuiești un fanatic, un eseu pe tema fanatismului, identificat prin „ochelarii” cuiva obișnuit cu această problemă chiar din țara sa natală.

„Sunt foarte dornic să spun povestea. Atât. Iar nevoia de a povesti este o nevoie primară, fundamentală, ca nevoia de a visa, ca nevoia de dragoste. Toţi avem nevoie să spunem şi să auzim poveşti.” Aceasta declara scriitorul într-un interviu acordat ziarului Adevărul. Și cu siguranță așa va rămâne în memoria cititorilor săi fideli, dar și a celor care îl vor descoperi de acum încolo: ca un om efervescent, cultivat, sceptic și înzestrat cu o doză bună de umor, asemenea oricărui scriitor pursânge. Și ca un om care a reușit să se păstreze la înălțimea numelui pe care și l-a luat. Curajos în fața vieții, zi după zi.

Amos Oz a încetat din viață în data de 28 decembrie 2018.