Biblia începe cu istoria omului, bărbat şi femeie, creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Altfel spus, omul a fost creat „dezvoltat” de la bun început, reflectând multilateral trăsăturile divine. Cu toate acestea, era om, nu dumnezeu. Iar porunca le-a fost binevoitoare lui Adam şi Evei: „creşteți”. Nu de statură era vorba, și nici de numărul membrilor familiei, căci vine apoi și ideea de „înmulțiți-vă”. În acest „creșteți” se citește clar un îmbietor „dezvoltați-vă”! Evident, profesorul omului era Dumnezeu Însuşi, iar potențialul era +infinit.
Avem şi o intrigă. Biblia vorbește despre un al doilea interesat de dezvoltarea omului, Lucifer, venit cu o ofertă concretă. Le-a spus oamenilor:

[Publicitate!]

Mâncați din fructul oprit pentru o adevărată „dezvoltare personală”:
1. vi se vor deschide ochii (orbilor ce sunteți!),
2. veți fi ca Dumnezeu (nu creaturi prăpădite),
3. cunoscând binele şi răul (habar nu aveți pe ce lume trăiți).

[Publicitate.]

Două muşcături mai târziu, omul plonjează într-o adevărată mlaștină a incapacității personale: se vede gol, simte ruşinea, se cârpeşte cu frunze, cunoaşte frica, se ascunde. Amarnică dezvoltare personală... Până azi repetăm șablonul: Dumnezeu ne spune că dezvoltarea e un proces, alături de El; Lucifer ne oferă un shortcut, peste noapte, fără El.

Ce spune Biblia despre dezvoltare personală? Ce spune cel mai important personaj al ei. În cuvintele lui Isus: „viața veșnică este aceasta – să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Iată cea mai bună țintă pentru dezvoltarea personală – viața veşnică. Iată cel mai bun profesor și cea mai eficientă activitate.

Cum? Aaa, vrei ceva mai cu picioarele pe pământ, mai din viața aceasta... Sorry, Biblia nu prea le are pe-astea cu: leadership, speaker, succes, team-building, manager, calități, training, discurs, influență, viziune, potențial, focus, eficiență, business, coach, mentor, CEO. Nu că le disprețuiește − ba chiar eroii ei au fost recunoscuți pentru așa ceva −, ci pune în fața tuturor acestora un coeficient de altceva, o infuzie de divin. Astăzi dezvoltarea personală e promovată fără Dumnezeu. În schimb, ecuația biblică e curată: dezvoltarea personală = cunoașterea de Dumnezeu.

Deci, dacă vrei să știi ce spune Biblia, atunci caută oamenii care s-au dezvoltat alături de Dumnezeu. Citește Luca 2:52 și vezi dezvoltarea personală a lui Isus (hai, pune mâna și deschide, că poate nu știi sigur ce scrie acolo). Citește Filipeni 3 și vezi dezvoltarea personală a lui Pavel și aspirațiile sale. El a schimbat tot portofoliul dezvoltării personale − și chiar avea palmares − pe cunoașterea de Hristos. Sau, dacă e să vorbim la nivel colectiv, încearcă un Efeseni 4:13-15, unde ținta tuturor creștinilor este fixată clar: să ajungem ca Hristos, adică la înălțimea staturii Lui.

Nu ridica din sprânceană. Biblia nu disprețuiește ştiința, talentele, dezvoltarea cunoaşterii, întrebările care să ducă mai departe, dorința de a creşte în toate dimensiunile vieții tale. Dar nici nu te amăgește cu ispita că dezvoltarea personală s-ar face dintr-un chestionar, două muşcături și mestecare de citate decupate. Cum nu se dobândește dintr-un seminar şi un teanc de cărți care promit marea cu sarea. E o chestie de parcurs al vieții. Da, ani. Vreo 10-20 măcar şi apoi mai vorbim. Nu am auzit de steroizi biblici. Sorry! Biblia nu are „sală”!

P.S. Cel mai înțelept om al lumii a scris o carte la sfârșitul vieții, nu la începutul carierei lui. (De acolo s-a inspirat Stephen Covey pentru titlul best-seller de 25 de milioane de exemplare, Eficiența în 7 trepte). Concluzia lui Solomon e tot cu Dumnezeu... Îți recomand să o citești din paginile titlului Confesiunea înțeleptului – durează cam cât un eveniment cu coach şi costă cât taxi-ul până la eveniment.