Poate fi comunicarea asertivă cheia înțelegerii?

DE CE ESTE IMPORTANTĂ COMUNICAREA ASERTIVĂ?

Comunicarea este un element fundamental al existenței umane, încă din antichitate înțelepții ocuându-se de arta retoricii. Communis din limba latină înseamnă a pune de acord, a fi în legatură, a fi în relație...

Comunicarea este un proces activ de transmitere și recepționare de informații. Pentru ca această comunicare să se poata realiza sunt necesare:

- ascultarea activă;

- înțelegerea mesajului transmis;

- interpretarea limbajului nonverbal;

- susținerea conversației.

Pentru o comunicare corectă este necesar să respectăm două reguli de bază:

1. transmiterea mesajului clar și concis;
2. ascultarea activă și înțelegerea mesajului pe care celalalt îl transmite.

Sunt recunoscute în literatură de specialitate 4 stiluri de comunicare:

- Comunicarea pasivă: în general se foloseşte acest stil pentru a evita un posibil conflict, persoană nu îşi exprimă părerea şi îi este extrem de greu să spună „nu” când i se cere ceva. Adese acest stil poate crea frustrării, sentimente de neputinţa şi inferioritate,

- Comunicarea agresivă: exact opusul pasivului, aici se foloseşte intimidarea şi exercitarea controlului asupra interlocutorului, îl întrerupe, vorbeşte peste alţii, se crede mai valoros decât alţii

- Comunicarea pasiv-agresiva: ilustrat foarte reprezentativ prin sarcasm şi ironie. Este pasiv din caza faptului că opinia nu este exprima direct faţă de aceeaşi persoană, și agresiv prin comentarii răutăcioase sub formă de glume

- Comunicare asertivă: reprezintă exprimarea opiniei în mod clar, deschis, fără să lezezi cealaltă persoană, ţinând cont de opinia sa. Se pune accentul pe egalitatea dintre persoane, astfel nu se doreşte dominare celuilalt dar nici supunerea noastră față de el.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ASERTIV?

Să fii asertiv nu înseamnă să fii mereu de acord cu celălalt şi să îi dai dreptate, ci tocmai să ai puterea de a te exprima liber, să spui „nu” când asta îţi doreşti, să îţi poţi exprima clar emoţiile şi intenţiile. În acelaşi timp trebuie să fii un ascultător activ, să nu judeci şi să nu faci presupuneri nejustificate.

Acest tip de comunicare este în mod natural însoţit de componente nonverbale: gesturi, tonalitatea vocii şi mimica care ar trebui să fie în concordanţă cu cele spuse, să ajute la înţelegerea mesajului. Altfel, în condiţie de opoziţie, ar putea să se interpreteze ca ipocrizie sau batjocora.

Contactul vizual cu interlocutorul este un lucru extrem de important, astfel se poate confirma dacă mesajul este înţeles, dacă sunt necesare adăugiri sau clarificări. Putem cere informaţii suplimentare pentru a fi cât mai ancoraţi în subiect şi pentru a înţelege corect ce ni se transmite.

Tonul neutru poate fi adesea sănătos când ne confruntăm cu un conflict sau vrem să ne facem înţeleşi fără zori de izbândă dacă se foloseşte altă metodă.

Este important să accentuăm faptul că vorbim în maniera subiectivă, exprimam propriile gânduri şi percepţii. Plăcut ar fi să înlocuim expresii de tipul „trebuie, e nevoie, e necesar” cu „mi-ar plăcea, ar fi de ajutor să” şi să exprimi subiectiv ceea ce dorim, „eu cred, eu simt, sunt de părere că”.

Pentru că mesajul nostru să fie înţeles trebuie să ne exprimăm sentimentele şi aşteptările/dorinţele într-un mod explicit. Să fii asertiv însemna şi să fii onest cu tine însuţi şi în interacţiunile cu ceilalţi, fii autentic, asta implică să accepţi când greşeşti să ştii să ceri ajutorul.

Este în regulă să nu ai toate răspunsurile, necesită timp pe care trebuie să îl ceri.

„De luat acasă”:

- învaţă să-ţi cunoşti propriilor valori şi limite, valorifică-le;

- descoperă cum poți să descrii ceea ce vrei şi ceea ce ai nevoie, nimeni nu poate face asta în locul tău;

- nu poţi controla comportamentul şi ceea ce fac oamenii din jurul tău, dar ceea ce poţi face este să te reglezi pe tine şi reacţiile pe care le ai vis-a-vis de situaţie;

- acceptă feedback-ul atât pozitiv cât şi pe cel constructiv;

- ia-ţi timp pentru a răspunde;

- învaţă să spui şi „nu”;

- acest tip de comunicare nu este o trăsătură de personalitate, ci o abilitate ce poate fi dezvoltată;

Au  fost făcute studii pe diferenţe culturale în ceea ce înseamnă percepţia supra asertivităţii, iar astfel în culturile colectiviste, precum cele din Asia ar putea părea un comportament nepotrivit, poate fi perceput că lipsit de respect şi să aibă efecte negative asupra relaţiei.

Acest fapt nu se aplica in cultura europeana sau americană, ci din potrivă este încurajat încă din clasele primare exersarea lui.

Diferenţe există şi între genuri, femeile fiind mai puţin asertive şi mai predispuse spre subjugare ecat par a fi bărbații. Dar cel mai adesea asertivitatea depinde de context, o persoană putând să se manifeste diferit în situaţii distincte.

Prietenii, când comunică între ei aleg acest stil căci se crește încredrea în sine și în final se consolidează relația.

Un articol scris de:

Naomi Hrapșa,

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB Cluj