Trei elemente cheie ale dezvoltării personale
Cum poți deveni matur, responsabil și gata să iei decizii? Teoria auto-determinării, dezvoltată de cercetătorii Edward Deci și Richard Ryan (2017), susține că urmărirea a trei obiective sau nevoi este crucială pentru a deveni o persoană cât mai funcțională. Aceste nevoi psihologice de bază sunt: nevoia de competență (a te simți eficient), nevoia de relaționare (a te simți parte integrantă într-un grup, un proiect) și nevoia de autonomie (acte de volițiune versus sarcini impuse).
Satisfacerea acestor nevoi contribuie la dezvoltarea și bunăstarea personală. Oamenii se simt încărcați cu mai multă energie atunci când experimentează și sunt stimulați prin competență, relaționare și autonomie în acțiunile lor zilnice. Îndeplinirea unor sarcini alese din proprie inițiativă sau descoperirea unei noi abilități ca urmare a integrării competenței în diverse activități, pot spori entuziasmul și implicarea activă. Neglijarea acestor nevoi de bază îi determină adesea pe oameni să se concentreze pe sine și să urmărească înlocuitori ai acestor nevoi (cum ar fi banii, faima și crearea unei imagini personale) pentru a obține în schimb aprecieri cu valoare temporară (precum admirația și respectul).
- Competența. Nevoia de competență se referă la dorința individului de a-și dovedi că poate fi capabil și eficient pentru îndeplinirea anumitor sarcini. Atunci când oamenii sunt împiedicați să acumuleze cunoștințe, abilități sau talente, nevoia de competență nu va fi satisfăcută. Iar când ne simțim incompetenți, suntem mai puțin motivați să începem o sarcină dată. Sentimentul de incompetență și stima de sine scăzută îi determină pe oameni să creadă că sunt nedemni, că nu merită să fie iubiți și apreciați.
- Relaționarea. Nevoia de relaționare se referă la dorința de a te simți conectat cu ceilalți și de a fi tratat ca un membru respectat al unui grup social.
- Autonomia. Dorința de autonomie se referă la acumularea experienței de a fi responsabil în activitățile întreprinse. Inițiativele autonome sunt susținute de voință și alegere proprie în opoziție cu sentimentul de a realiza ceva cu forța sau din obligație. Activitățile autonome își au originea în voința proprie și implică pe deplin talentele, abilitățile și energia investită. De exemplu, persoanele liber profesioniste sunt mai mulțumite cu job-ul lor decât alți angajați, pentru că beneficiază de autonomie și mai multă flexibilitate.
Cercetătorii au observat că oamenii sunt mai activi și mai implicați atunci când sunt îndeplinite nevoile lor psihologice. Aceștia tind să fie mai puțin concentrați asupra lor și nu mai percep trecerea timpului.
Aceste trei nevoi de bază sunt condiții necesare pentru a menține motivația intrinsecă pentru o anumită activitate. Motivația intrinsecă se referă la activități care sunt făcute pentru satisfacția care vine în urma îndeplinirii lor. Motivația intrinsecă este nucleul unora dintre cele mai dragi activități ale oamenilor. Activități precum muzica și artele, lectura și dezvoltarea intelectuală, sportul și o serie de alte hobby-uri, sunt adesea alimentate de bucuria realizării acțiuniii în sine. Oamenii motivați intrinsec tind să învețe mai aprofundat, să fie mai creativi și să îndeplinească mai bine sarcini care necesită angajamente de înaltă calitate.
În schimb, obiectivele extrinseci (avere, faimă și imagine personală) sunt dependente de recompense sau pedepse exterioare. Recompensa externă este un factor motivant puternic care poate constrânge sau tenta oamenii să se implice într-o anumită acțiune. Cu toate acestea, atunci când stimulentul este întrerupt, comportamentul dorit se oprește.De exemplu, unii părinți își răsplătesc copiii oferindu-le bani sau alte cadouri pentru că s-au descurcat bine la un test sau pentru că au obținut note mari. Cu toate acestea, atunci când recompensa dispare, comportamentul este, de asemenea, suspendat.
Nerespectarea nevoilor psihologice conduce către comportamente compensatorii, defensive. Atunci când aceste nevoi sunt amenințate sau frustrate, oamenii încearcă să compenseze ceea ce le lipsește stimulând reacții de lăcomie, impunându-se prin putere sau apelând la lucruri/activități care distrag atenția de la focusul principal. De exemplu, auto-critica perfecționistă poate fi considerată o luptă pentru iubire prin competență. Perfecționiștii sunt deseori expuși tulburărilor psihice, precum depresia, anxietatea și simptomele obsesiv-compulsive.
Pe scurt, teoria auto-determinării sugerează că oamenii își dezvoltă în mod natural întregul potențial atunci când circumstanțele le permit să-și satisfacă nevoile psihologice de bază pentru autonomie, competență și relaționare. Oamenii vor înțelege aceste concepte în măsura în care comportamentele pe care aleg să le stimuleze sunt cele care reflectă valoarea lor.
Pentru a permite unei persoane să își dezvolte întregul potențial, teoria auto-determinării sugerează că este esențial să încurajăm capacitatea de autonomie a acesteia. Contextele sociale care facilitează satisfacerea acestor nevoi de bază vor promova niveluri ridicate de bunăstare psihologică. Uneori, chiar și dorința bine intenționată de a ajuta și rezolva problemele altora, poate determina din partea lor un pas înapoi și declanșarea dependențelor extrinseci, limitând capacitatea de autonomie și găsirea unei soluții prin idei proprii.
Sursa: https://www.psychologytoday.com/us/blog/science-choice/201911/three-key-elements-personal-growth
