Luarea deciziilor
Luarea unei decizii… o problemă sau doar o perioadă normală din viața fiecăruia dintre noi? Procesul decizional, ca funcție a gândirii, poate fi influențat de o sumedenie de factori.
În primul rând, este esențial să știm că a fi indecis este ceva cu care se confruntă majoritatea adolescenților. Adolescența se caracterizează prin incertitudine privind statusul și rolul nostru în societate, ca urmare a detașării de sub tutela parentală, sugestibilitate crescută, tensiune și confuzie la nivel psihic. Potrivit viziunii unor doi psihologi renumiți, criza majoră în adolescență este identitatea opusă confuziei. Deci, adolescența este un moment de cotitura în viețile noastre, confuzia și nesiguranța fiind prezente în tot ceea ce facem, la fiecare pas, la fiecare problemă care poate apărea, la fiecare decizie care trebuie luată.
Dar adolescența nu este singura explicație probabilă pentru imposibilitatea de a lua decizii. Fiecare dintre noi este foarte diferit în felul său, fiecare dintre noi diferă în ceea ce privește temperamentul, construcția personalității, sistemul de valori și așa mai departe. Luarea unei decizii poate reprezenta o problemă pentru persoanele instabile emoțional, fiindcă acestea sunt mai anxioase, au un autocontrol redus și o slăbiciune a Eului, ceea ce denotă un respect de sine scăzut. Totodată, luarea unei decizii poate fi îngreunată pentru cei care abordează gândirea negativă. Gândirea negativă ne poate inhiba în toate activitățile noaste cotidiene. Prin urmare, noi ne vom angaja pasiv, defensiv în rezolvarea problemelor, ne vom subevalua propriile posibilități, vom avea percepții nefavorabile asupra propriei persoane, iar astfel va rezulta o demobilizare, vor apărea inhibițiile, se va reduce capacitatea noastră de efort, iar în final, se vor deteriora și performanțele noastre reale.
Dacă avem de a face cu o persoană cu un profil comportamental non-asertiv, cu siguranță vom constata că în cazul rezolvării unei probleme, respectiv, luării unei decizii, situația respectivă va fi evitată, persoana în cauză având încredere scăzută în forțele proprii, lăsându-i pe ceilalți să aleagă pentru ea. Non-asertivii sunt inhibați, indirecți, exprimă idei, dorințe și sentimente în mod autodepreciativ, scopul lor fiind acela de a-i mulțumi pe ceilalți. Acest comportament va genera anxietate, nemulțumire de sine, supărare, resentimente.
Pentru a lua decizii, cu toții avem nevoie de o motivație puternică, și, uneori, chiar de creativitate. Motivația ne determină să ne fixăm pe anumite interese și să le menținem. Dacă aceasta nu este bine construită, vom fi tergiversați (indeciși), nu vom putea lua o decizie în mod prompt, nu vom putea fi independenți în luarea unei decizii (sugestibilitate). Curiozitatea, rezistența la eșec, asumarea riscurilor, încrederea în sine reprezintă factori care sporesc creativitatea; așadar, acești factori îmbunătățesc și luarea deciziilor.
Totodată, un alt aspect interesant este multitudinea stilurilor decizionale (planificat, agonizant, impulsiv, intuitiv, delăsător, fatalist, compliant, paralitic) care diferă de la o persoană la alta. Stilul decizional planificat este acela care se organizează, care își face planuri, de unde îi provine și numele. Agonizantul este acela căruia îi este imposibil să ia o decizie. Impulsivul ia decizii pe moment, de abia mai târziu, gândindu-se la ele. Intuitivul are presimțiri sau premoniții pe care le ia în considerare în procesul decizional. Pentru delăsător deciziile se amână mereu, pentru fatalist, soarta sau destinul hotărăște în locul său, iar pentru compliant sugestiile celor din jur joaca un rol important. Paraliticul este conștient că trebuie neapărat să ia o decizie, însă nu știe cum și de unde să înceapă. Astfel, putem deduce în mod clar faptul că pentru stilurile decizionale: agonizant, paralitic și compliant, procesul decizional reprezintă o adevărată provocare.
Istoria personală, mediul și anturajul pot aduce și ele o influență considerabilă în luarea deciziilor. Dacă, spre exemplu, în copilărie, am trăit într-un mediu care a inhibat procesul decizional sau dacă, în trecut am avut de suferit de pe urma unor decizii luate, acestea pot avea repercursiuni negative.
Un ultim aspect pe care îl vom aduce în discuție este conceptul de inteligență emoțională. Inteligența emoțională joacă un rol mult mai important în viețile noastre decât am fi crezut. Acest concept încadrează patru mari categorii: conștientizarea de sine, conștientizarea socială, managementul personal și deprinderi sociale. În mare, inteligența emoțională implică conștientizarea propriului Eu, a nevoilor tale, conștientizarea nevoilor celuilalt, empatia, capacitatea de adaptare la situații noi. Prin urmare, pentru a lua o decizie trebuie să ne autoanalizăm, trebuie să fim capabili să ne recunoaștem interesele, trăirile, necesitățile, apoi și pe ale celorlalți, și, în funcție de acestea să facem alegerea cea mai bună.
Există o mulțime de cauze posibile pentru întrebarea enunțată, însă doar alcătuirea unui profil psihologic al persoanei în cauză, de către un consilier, ar putea exprima mai specific adevărata cauză care stă în spatele acestei probleme.
Un articol scris de: Maria Alexandra Moga, studentă la Facultatea de Psihologie, UBB
