Ți s-a întâmplat vreodată să vrei să ajuți o bătrânică să treacă strada sau să vrei să împarți umbrela cu un necunoscut, dar să nu o faci de teama unei reacții penibile? Altruismul este una dintre virtuțiile vânate în societatea de astăzi și de care, de altfel, depinde oarecum bunul ei mers. Nu e de mirare că se simte nevoia de acte de altruism și chiar că sunt nelipsite din jurul nostru. Un domn se oprește mereu în fața ușii ca să intre mai întâi doamna lui, un școlar, chiar obosit, se ridică de pe scaun în autobuz să ofere locul unei persoane mai în vârstă, o doamnă însărcinată are prioritate într-un rând, etc. Problema se pune totuși atunci când ajung să fie un ”așa trebuie” și nu un ”așa îmi place să fiu”.

Beneficiile altruismului

Știm cu totii ca este moral să îi ajutăm pe cei din jurul nostru, dar de unde și până unde dorința de a o face? Suntem ființe sociale, nu trăim izolați, ci trăim în mijlocului unei comunități, iar prin interacțiunea cu membrii ei ne dezvoltăm competențele necesare vieții. În plus este mult mai benefic pentru noi să fim persoane de dorit în societatea în care trăim. O persoană egoistă, care își trage foloasele persoanele din orice situație, are liberă trecere într-un grup o dată, de două ori, iar apoi este exclusă sau cel puțin marginalizată. Pentru că nimănui nu plac astfel de persoane. O persoană care ajută, nu doar că este dorită în colectivitate, dar atunci când are nevoie de ajutor, îl primește și fără să-l ceară. Studiindu-se tendința spre reciprocitate s-a constatat efectul de bumerang al faptelor bune. Oricine se simte bine atunci când cooperează cu persoane pe care simt că se poate baza, o comunitate puternică având în centru, de asemenea, actele de altruism ale membrilor săi. Oamenii vor ajuta mai mult atunci când știu că faptele lor îi vor ajuta pe cei apropiați lor, sau vor ajuta persoane cu care vor coopera mai târziu. Deși în spatele acestor acte de altruism apare un beneficiu intrinsec, de multe ori știut doar de persoanele în cauză, sau poate chiar inconștient, acestea nu fac actele de dragul beneficiilor lor, ci de dragul comunității în care trăiesc. Există o lege absolut importantă, lege prin care, dacă o respectăm, aproape că nu vom mai avea probleme cu ceilalți, niciodată. Și mai mult decât atât, ne va aduce foarte mulți prieteni și o fericire constantă. Legea este următoarea: Fă mereu cealaltă persoană să se simtă importantă. John Dewey sublinia legea aceasta. În perspectiva lui, dorința de a fi important este cea mai profundă nevoie a firii umane. Și cum altfel îi poți demonstra unui om că este important decât luându-ți timp să asculți și împlinind nevoia lui. Altruismul nu este nici pe departe un sentiment de datorie, un gest de loialitate sau o recompensă, ci este ceva ce vine din inimă. Din dragoste pentru cel de lângă noi. În opinia lui Auguste Comte altruismul înseamnă a trăi pentru altul, ceea ce înseamnă dragostea drept principiu, ordinea ca bază, progresul ca scop. Presupune a face ceva, a face un sacrificiu pentru cineva, în afara sinelui, fără a avea vreo așteptare de moment sau pe termen lung. Este, de asemenea, un act intenționat, intenția făcând diferența între actele de întrajutorare și obligații sau simple coincidențe. Dacă am pierdut o anumită sumă de bani, pe care îi găsește o persoană și se folosește de ea chiar pentru a-și rezolva o problemă, nu există nicio manifestare a altruismului, ci doar un beneficiu indirect adus persoanei respective. Așa că, hai să respectăm legea de aur și să oferim celorlalți ce dorim ca ei să ne ofere nouă. Când? Unde? Mereu, oriunde! ”Fă ceva pozitv! Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi!” Ion Rațiu