Se întâmplă adesea că atunci când ne place de cineva, să considerăm că ceea ce spune şi face persoana respectivă este bine şi corect. Dacă spune ceva obişnuit, avem impresia că este grozav, iar când spune o prostie, putem trece peste cu uşurinţă. Sau eventual, atunci când face o greşeală, să gândim că ,,a greşi e omeneşte”. În concluzie, suntem foarte toleranţi. În schimb, dacă o persoană de care nu ne place ar fi făcut exact acelaşi lucru, am fi judecat-o foarte aspru. Ne place să credem că suntem persoane libere în gândire, trecând realitatea prin filtrul rațiunii noastre, care cântărește bine și ia decizii în cunoștință de cauză. Această libertate este foarte discutabilă, dar nefiind subiectul articolului prezent, ne vom rezuma în a prezenta una dintre capcanele care adesea ne induce în eroare. Efectul de halou este un tip de eroare cognitivă în care impresia generală pe care o avem cu privire la o persoană influențează credințele legate de caracterul acesteia. Prima impresie ne determină să atribuim anumite trăsături caracteriale în conformitate cu aspectul fizic observabil (sau cu o altă trăsătură). Astfel, persoanele drăguţe tind să fie evaluate ca fiind şi inteligente, amabile sau amuzante. De-a lungul timpului s-au oferit mai multe definiţii ale efectului de halou, majoritatea fiind asociate cu atractivitatea. „Cunoscut şi sub denumirea de stereotipul atracţiei fizice şi principiul ,,ceea ce este frumos este bun’’, efectul de halou se referă la tendinţa repetată a oamenilor de a evalua persoanele atractive favorabil din punct de vedere al trăsăturilor de personalitate, spre deosebire de persoanele mai puţin atractive. În termeni mai generali, este utilizat pentru a descrie efectul global al personalităţii plăcute sau al oricărei alte trăsături dezirabile în crearea erorilor de raţionament. Astfel, sentimentele înlocuiesc în general raţiunea când vine vorba de evaluarea celorlalţi.’’ Un exemplu foarte bun este legat de percepţia pe care o avem cu privire la celebrităţi. Din moment ce percepem aceste persoane ca fiind atractive, plăcute şi pline de succes, ne aşteptăm ca ele sa fie şi inteligente, sociabile sau amabile. Acest fapt nu are o justificare logică. Ba chiar, de multe ori rămânem dezamăgiţi, descoperind că în spatele unei persoane foarte chipeşe, frumoase, există un raport invers proporţional cu inteligenţa. Bine că acest lucru nu este o regulă şi că frumuseţea, în anumite cazuri, face echipă foarte bună cu inteligenţa, iar efectul este cu siguranţă adorabil! Există multe studii asupra acestui efect, primele fiind realizate de către psihologul Eduard Thorndike, cel care a şi denumit fenomenul ca atare. În acest experiment, doi ofițeri trebuiau să-și evalueze soldații. Fără a intra în detalii, rezultatele au arătat că soldații care aveau un atribut negativ seminificativ influențau restul evaluării din cauza percepției negative pe care evaluatorul și-o crea despre ei. La fel s-a dedus şi în cazul soldaților cu un atribut pozitiv semnificativ, urmând a fi evaluați pozitiv sau mai bine în alte aspecte, datorită percepţiei pozitive pe care evaluatorul şi-o crease. Situații similare cu cea din studiu se regăsesc și în procesele de selecție a personalului, la interviurile pentru angajare, în evaluarea performanței, în deciziile de promovare etc. Un alt studiu realizat pe studenți de data aceasta, și într-un alt mediu, a confirmat teoria lui Thorndike. Dion şi Berscheid, cei doi cercetători, au implicat în studiu 60 de studenți care aveau sarcina de a evalua trei seturi de fotografii: cu oameni considerați atractivi, mai puțin atractivi, și respectiv neatractivi. După mai multe etape în care au fost evaluate diverse categorii de atribute, persoanelor din fotografii li s-a calculat coeficientul acumulat, pe o scală de la 1 la 3 (1- punctaj foarte mic, 3 - punctaj foarte mare). - persoanele urâte aveau un coeficient de 1.7 - persoanele care arătau bine au obţinut 2.05 - persoanele frumoase au obţinut 2.25 Un alt studiu a scos la iveală faptul că până și jurații erau determinați să creadă că persoanele atractive prezintă o probabilitate mult mai mică de a fi vinovați de comportamente criminale. De asemenea, profesorii devin adesea victime ale acestui efect atunci când evaluează elevii/studenții, dar şi aceștia din urmă sunt afectați în percepția pe care și-o formează despre profesorii lor. Un alt aspect în care este implicat efectul de halou este îndrăgostirea. Este bine cunoscut faptul că atunci când dragostea pune stăpânire pe mintea unui tânăr, acesta nu mai observă decât aspectele pozitive ale partenerului. În orice caz, un lucru este drept: ne place să gândim că persoana foarte atractivă pe care am pus ochii are și toate celelalte trăsături pozitive pe care ni le-am dori. Numai că acest lucru nu este întotdeauna valabil, și de multe ori relația se sfârșește cu durere. Așadar, după cum a fost descris anterior, efectul de halou este implicat în multe aspecte ale realității, de la lucruri mărunte cum ar fi ce produse sa-ți cumperi (unul care prezintă un amabalaj foarte frumos, sau unul mai puțin atrăgător?), până la alegerea președintelui, sau a unei ținute adecvate pentru întâlnirea cu fata visurilor tale, ori pentru un loc de muncă mult râvnit. În toate aceste situații și în multe altele, conștientizarea efectului de halou este de un real folos. Totuși, de multe ori, chiar dacă suntem conștienți de acest efect, asta nu înseamnă că este ușor să evităm influența lui. Mult succes!