Coronavirus și pandemia fricii. Ce se poate face

Pe măsură ce cazurile de COVID-19 proliferează, există o pandemie a fricii care se desfășoară alături de pandemia de coronavirus. Mass-media anunță anularea în masă a evenimentelor publice „din cauza fricii de coronavirus”.  Posturile de televiziune arată imagini cu oameni care  „fac provizii din cauza coronavirusului”. Revistele discută despre atacuri asupra asiaticilor provocate de „frica rasistă de coronavirus”. 

Din cauza naturii instantanee a mass-media, frica se răspândește mai repede decât virusul periculos, dar invizibil. Să auzi pe cineva căruia îi este frică te determină să te înfricoșezi fără să știi neapărat cauza fricii respectivei persoane.

Acționând cu frică în fața pericolului

„Contagiunea fricii” este un fenomen pe care cercetătorii îl observă la multe specii de animale. Pentru acestea, el joacă un rol foarte important în supravieţuire. Imaginează-ți o turmă de antilope păscând în savana africană. Dintr-o dată, una dintre ele vede un leu care le urmăreşte. Pe moment, antilopa încremeneşte. Apoi, declanșează rapid un semnal  de alarmă și fuge de prădător. Datorită ei, instantaneu pleacă şi celelalte antilope. Creierul este programat să răspundă la amenințările din jur. Urmele, mirosul sau sunetele care semnalează prezența prădătorului au declanșat automat reacţiile de supraviețuire ale primei antilope: mai întâi imobilitate, apoi evadare.

Amigdala, o structură situată în partea laterală a capului, în lobul temporal al creierului, este esențială pentru a răspunde amenințărilor. Aceasta primește informații senzoriale și detectează rapid stimuli asociați cu pericolul. Apoi, amigdala transmite semnalul către alte zone ale creierului, precum hipotalamusul și trunchiul cerebral, pentru a coordona în continuare răspunsurile specifice de apărare. Aceste rezultate sunt cunoscute în mod obișnuit sub numele de spaimă, îngheț, zbor sau luptă. Noi, oamenii, împărtășim aceste comportamente automate, inconștiente, cu alte specii de animale.

Răspunzând cu frică, un pas a fost eliminat

Asta explică teama directă pe care o simțea antilopa când a adulmecat sau a văzut un leu în apropiere. Dar frica merge cu un pas mai departe.

Fuga antilopelor pentru supravieţuire, urmând un membru speriat al grupului, a fost, de asemenea, automată. Aceasta nu a fost însă inițiată în mod direct de atacul leului, ci de comportamentul membrului speriat din grup: a încremenit pe moment, a declanşat alarma, apoi a fugit. Grupul, în ansamblu, a observat spaima individului și a acționat în consecință.

Oamenii sunt, de asemenea, sensibili la panica exprimată de persoanele apropiate. Ființele umane sunt specializate în a detecta reacțiile de supraviețuire ale altor oameni. Studiile experimentale au identificat o structură a creierului numită cortexul cingulat anterior drept vitală pentru această abilitate. Acesta înconjoară mănunchiul de fibre care leagă emisfera stângă a creierului de cea dreaptă. Când observi că o persoană îşi exprimă frica, cortexul tău cingulat anterior devine activ. Studiile efectuate la animale au confirmat că informaţia despre frica altuia călătorește de la cortexul cingulat anterior la amigdală, unde sunt declanșate răspunsurile apărării. 

Într-adevăr, studiile arată că transmiterea socială a fricii este mai puternică între animalele, inclusiv oamenii, care aparțin aceluiași grup, în comparație cu transmiterea între străini. Cu toate acestea, transmiterea fricii este un mod eficient de a trimite răspunsuri de apărare nu numai între membrii aceluiași grup sau specie, ci și între specii. Multe animale, prin evoluție, au dobândit o capacitate de a recunoaște apelurile de alarmă ale altor specii. De exemplu, se ştie că ciripitul păsărilor declanșează răspunsuri de apărare la multe mamifere.

Transmiterea fricii în 2020

Transmiterea fricii se întâmplă automat și inconștient, ceea ce o face greu de controlat cu adevărat. Acest fenomen explică atacurile de panică în masă care pot apărea în timpul concertelor, evenimentelor sportive sau altor adunări publice. Odată ce frica este declanșată în mulțime - poate cuiva i s-a părut că a auzit o lovitură de armă - nu există timp sau ocazie pentru a verifica sursele panicii. Oamenii trebuie să se bazeze unul pe celălalt, la fel ca antilopele. Frica se deplasează de la unul la altul, afectând pe fiecare în parte. Toată lumea începe să fugă pentru a supravieţui. De multe ori, aceste panici în masă se sfârşesc cu tragedii.

Transmiterea fricii nu necesită neapărat contact fizic direct cu ceilalți. Mass-media, care distribuie imagini și informații terifiante, poate răspândi foarte eficient frica. Mai mult, în timp ce antilopele din savană se opresc din alergat o dată ce sunt la o distanță sigură de prădător, imaginile înfricoșătoare de la știri îţi vor rămâne în minte şi te vor speria chiar şi după ce nu le mai priveşti. Sentimentul pericolului nu scade niciodată. 

Temperarea fricii pe care ceilalți ți-o transmit

Nu există nicio modalitate de a împiedica transmiterea fricii să facă victime - este automată și inconștientă, până la urmă - dar poţi face ceva pentru a o atenua. Deoarece este un fenomen social, se aplică multe reguli care guvernează comportamentele sociale. Pe lângă informațiile despre frică, informațiile despre siguranță pot fi transferate social. Studiile au descoperit că prezența unei persoane calme și încrezătoare poate ajuta la depășirea fricii dobândite prin observarea altora. De exemplu, un copil îngrozit de un animal ciudat se va calma dacă este prezent un adult calm. Acest tip de modelare a siguranței este deosebit de eficient. 

De asemenea, faptele contează mai mult decât cuvintele, iar cuvintele și faptele trebuie să se potrivească. De exemplu, să explici oamenilor că nu este nevoie ca o persoană sănătoasă să poarte o mască de protecție și, în același timp, să arăţi imagini cu personalul de monitorizare al COVID-19 care cel mai probabil sunt sănătoase, purtând costume de protecţie, este contraproductiv. Oamenii vor merge și vor cumpăra măști pentru față pentru că văd figuri ale autorității care le poartă atunci când se confruntă cu un pericol invizibil.

Cuvintele însă contează mult. Informațiile despre pericol și siguranță trebuie furnizate clar, cu instrucțiuni simple despre ce trebuie să facem. Când ești supus unui stres semnificativ, este mai greu să procesezi detalii și nuanțe. Ascunderea faptelor importante sau minciuna cresc incertitudinea, iar incertitudinea amplifică temerile și anxietatea.

Sursa: https://theconversation.com/fear-can-spread-from-person-to-person-faster-than-the-coronavirus-but-there-are-ways-to-slow-it-down-133129