Comunicarea Nonviolentă - limbajul revoluționar al compasiunii

Pentru a putea înțelege în totalitate fenomenul comunicării nonviolente, deseori prescurtat CNV, trebuie să răspundem în primul rând la o întrebare esențială: ce este compasiunea?

Însușirea acestui termen depinde numai de noi. Putem alege să ne raportăm la compasiune ca fiind sentimentul de milă și compătimire îndreptat către persoanele din jurul nostru, așa cum ne indică DEX-ul, sau putem alege să considerăm compasiunea un flux între sine și ceilalți bazat pe dăruirea reciprocă din inimă. Personal, rezonez mult mai bine cu cea de-a doua definiție care îi aparține lui Marshall B. Rosenberg, un cunoscut psiholog american.

Ce este CNV? 

Pentru mulți dintre noi, comunicarea violentă se rezumă doar la cuvinte jignitoare, gesturi deplasate sau un ton mai ridicat al vocii. În realitate, ea este mai mult de atât. Judecățile moralizatoare, care sunt menite să pună etichete persoanelor care nu acționează conform principiilor noastre, sau negarea responsabilităților, adică atunci când îi învinuim pe ceilalți pentru alegerile noastre, sunt considerate, de asemenea, forme ale comunicării violente.

Pentru a evita acest lucru, Marshall B. Rosenberg propune o serie de pași, numiți “Procesul CNV”, cu ajutorul cărora putem dezvolta relații mult mai intense și mai pline de satisfacții în toate sferele vieții. Aceștia sunt:

1. Observația. Acest pas presupune identificarea acțiunii concrete care ne afectează starea de bine, fără a evalua situația prin emiterea judecăților personale.

2. Sentimentele. Este necesară recunoașterea modului în care ne face să ne simțim ceea ce observăm în mod obiectiv.

3. Nevoile. Avem nevoie să admitem dorințele noastre personale care generează stările afective.

4. Cererea. Solicitarea trebuie formulată clar și într-un limbaj afirmativ pentru a obține rezultatele care ne ajută să ne îmbogățim viața.

Iată un exemplu concret : “Tată, atunci când te uiți la TV iar eu îți spun ceva important, tinzi să mă ignori. Asta mă face să mă simt descurajat pentru că am nevoie de sfaturile și atenția ta. Crezi că ai putea să oprești sonorul televizorului atunci când vorbim?”

În acest fel are loc o exprimare onestă și empatică a nevoilor fiului, caz în care problema are mult mai multe șanse de rezolvare decât dacă copilul ar fi ieșit furios din cameră trântind ușa iar tatăl ar fi fost ușor confuz, după care s-ar fi întors liniștit la programul TV.

La ce ajută CNV?

Comunicarea nonviolentă ajută atât la detașarea de efectele distrugătoare ale condiționării culturale, cât și la rezolvarea conflictelor în mod pașnic. Prin CNV putem dezvolta relații mai profunde, bazate pe respect și compasiune reciprocă. De asemenea, este posibilă eliminarea tiparelor de gândire care generează certuri, furie, depresie, anxietate.

Importanța empatiei in CNV

“Nu face nimic, fii prezent.” 

Empatia reprezintă înțelegerea plină de respect a experiențelor celorlalți, o “ascultare cu toată ființa”. Ea apare de abia atunci când ne-am detașat de toate preconcepțiile și judecățile despre oameni și NU trebuie confundată cu sfaturile, consolarea, compătimirea, interogarea etc. Tot ceea ce trebuie să faci este să fii prezent și să asculți cu adevărat nevoile oamenilor.

Dacă simți nevoia să intervii, poți folosi parafrazarea ca metodă de reflectare, dar numai în cazurile în care ea contribuie la sporirea compasiunii și a înțelegerii. De asemenea, este extrem de important să fim capabili să ne oferim noi înșine empatie. D. Hammarskjold ilustrează foarte bine acest lucru în următorul citat:  “Cu cât asculți mai atent vocea ta interioară, cu atât vei auzi mai bine ce se întâmplă în exterior.” 

Empatia se dovedește a fi extrem de utilă în dezamorsarea situațiilor violente și conflictuale, în însuflețirea unei conversații sau înțelegerea deplină a tăcerii. De asemenea, este foarte folositoare pentru înțelegerea cuvântului “nu” într-o manieră impersonală. Empatizând cu refuzul cuiva, ne protejăm de tendința de a lua mesajul ca pe o jignire.

Pentru a reuși să fim empatici cu cei din jurul nostru trebuie să reușim să fim empatici cu noi înșine. Acesta este cel mai important scop al CNV, și anume dezoltarea compasiunii față de propria persoană. Este tragic cum, de cele mai multe ori, ne evaluăm în moduri care generează ură de sine și nu încercăm să beneficiem de pe urma greșelilor ce ne arată limitele noastre și ne orientează către evoluție.

Transformă "trebuie să..." în "aleg să..."

În vocabularul nostru există un cuvânt cu o putere enormă de a exprima vină, frică sau rușine. Este vorba despre "trebuie", considerat de către Rosenberg o formă de tiranie interioară. Simpla schimbare a acestui termen cu unul mai pozitiv, care ne permite păstrarea autonomiei, ne va elibera conștiința și ne va impulsiona să găsim metode creative de satisfacere a nevoilor. 

Desigur, vor exista persoane care vor considera acest lucru imposibil, susținând că există o mulțime de factori de care trebuie, fie că ne dorim sau nu, să ținem cont. Spre exemplu, banii. Desigur, avem nevoie de bani. Însă ei nu sunt o nevoie, ci mai degrabă una dintre nenumaratele strategii ce pot fi alese pentru a satisface o nevoie.

S-ar putea să-ți fie util data viitoare când îți vei spune că ai nevoie de bani, așadar trebuie să stai peste program. Există alte metode prin care poți fi remunerat, cum ar fi expoatarea unei pasiuni sau a unei convingeri personale, a cărei practică va trezi sentimente de împlinire în noi și care ne va face să renunțăm la lucrurile care ne privează de bucurie, făcute din obligație sau responsabilitate.

Exprimarea deplină a furiei

Furia este rezultatul unei gândiri alienante, care nu este în contact cu nevoile noastre. De cele mai multe ori, facem greșeala de a confunda cauza cu stimulul. În alte cuvinte, considerăm comportamentul celorlalți ca fiind declanșator al furiei noastre, în loc să fim conștienți că atitudinea pornește dintr-o frustrare personală, o nevoie ce necesită să fie satisfăcută. 

Pentru a fi capabili să ne exprimăm deplin și constructiv furia vom încerca să urmăm urmatorii pași:

1. Ne oprim și respirăm. 

2. Identificăm gândurile acuzatoare.

3. Intrăm în contact cu nevoile noastre.

4. Ne exprimăm sentimentele și nevoile nesatisfăcute.

Desigur, sună mai puțin distractiv ca excesele de mânie exprimate prin ridicarea tonului, trântitul ușilor, întoarcerea spatelui sau violența fizică. Dar M. B. Rosenberg asigură că, astfel, avem șanse mai mari de aplanare a conflictului și de menținere a relațiilor interpersonale.

În concluzie, procesul CNV ne promite o îmbogățire a vieții, o creștere a stimei de sine și o dezvoltare prielnică a calității relațiilor cu ceilalți. Este important să ne însușim această modalitate de comunicare nonviolentă, chiar dacă asta poate dura mai mult decât răspunsul impulsiv și automatizat care ne trece prima dată prin minte.

Nu-ți pierde speranța atunci când nu reușești să-ți păstrezi calmul pe deplin la început, deoarece învățarea și aplicarea procesului necesită exercițiu. Fii blând cu tine și acordă-ți timp! 

Un articol scris de:

Roberta Andrei,

Facultatea de Psihologie și Știintele Educației, Universitatea București

Sursa: Comunicarea nonviolentă - Marshall B. Rosenberg