Am un comportament pasiv-agresiv?
Confruntarea cu emoții dificile precum furia, tristețea și dezamăgirea pot fi experiențe dureroase. Este și mai greu să facem față acestor emoții în relațiile cu ceilalți.
Agresivitatea pasivă permite oamenilor să vocalizeze în mod subtil emoțiile negative fără să abordeze direct sursa disconfortului. În cele mai dese situații, un comportament pasiv-agresiv te poate determina să gândești că ai acționat corect și oferă o stare de bine, dar de fapt acesta erodează relațiile încet dar sigur, eliminând orice șansă de a remedia problema pornind de la rădăcină.
De ce am un comportament pasiv-agresiv?
Agresivitatea pasivă permite oamenilor să dea glas emoțiilor inconfortabile, fără a identifica în mod direct sursa problemei. Oamenii se pot comporta pasiv-agresiv din mai multe motive:
- Din teama de autoritate. Un angajat, un copil sau o altă persoană aflată într-un rol subordonat se poate teme că adresarea directă a problemelor întâmpinate va avea ca rezultat o pedeapsă.
- Din teama de a pierde o persoană dragă. Unii oameni se îngrijorează că vor fi respinși dacă împărtășesc unei persoane dragi despre cum se simt. De exemplu, un soț nu ar dori să-i spună soției sale că este gelos uneori, temându-se că va fi judecat sau respins de aceasta.
- Din cauza unei comunicări deficitare. Uneori oamenii folosesc agresivitatea pasivă deoarece încercările anterioare de comunicare directă nu au decurs bine. Comportamentul pasiv-agresiv poate fi în această situație o încercare de a preveni un conflict ce poate izbucni oricând într-o relație cu probleme.
- Din cauza existenței unui exemplu în familie. Nu toate situațiile de comunicare pasiv-agresivă sunt intenționate. De exemplu, persoanele care au crescut cu părinți pasiv-agresivi pot ajunge să considere acest mod de comunicare ca fiind unul normal și eficient.
- Din cauza rușinii. Unii oameni se simt rușinați de emoțiile lor, în special de accesele de furie sau nervozitate. Un comportament pasiv-agresiv le permite să-și exprime aceste sentimente fără a le admite.
Agresivitatea pasivă este o tactică pe care oamenii o folosesc pentru a-și exprima sentimentele de mânie, irascibilitate, într-un mod aparent necombativ, fără consecințe. Când ai o teamă profundă de conflict, agresivitatea pasivă este o modalitate de a face față accesului de nervozitate, furie, evitând în același timp confruntarea directă. În loc să-i spui partenerului că te-a supărat sau că anumite nevoi nu îți sunt satisfăcute, îi întorci „umărul rece”. Cel mai des însă, atunci când eviți să exprimi ce nevoi ai, șansele ca acestea să fie împlinite sunt mult reduse. Agresivitatea pasivă este un obstacol în calea intimității emoționale.
SEMNE ALE COMPORTAMENTULUI PASIV-AGRESIV
Este posibil să fii în situația riscantă de a opta pentru un comportament pasiv-agresiv atunci când ești incapabil de a-ți împărtăși sau exprima emoțiile. Unii factori de risc pentru agresivitatea pasivă includ faptul că:
- Te simți rușinat sau copleșit de propiile emoții;
- Îți este teamă că cei din jur nu vor arăta interes pentru emoțiile tale;
- Îți este teamă de situațiile conflictuale într-o relație;
- Te afli într-o poziție subordonată față de o persoană cu care ai un conflict;
- Nu dorești să pierzi acceptarea și încrederea altei persoane;
- Ai părinți sau membri ai familiei cu un comportament pasiv-agresiv;
- Nu știi cum să discuți productiv despre probleme;
- Ești supărat pe o anumită persoană, dar nu ești pregătit să discuți despre ce te deranjează.
Câteva exemple de comportament pasiv-agresiv includ:
- A face complimente ofensive: „Mulțumesc că ai curățat bucătăria în această dimineață, în loc să o murdărești!”
- Pedepsirea pasivă a unei persoane pentru neacordarea atenției. De exemplu, în loc să discute despre propriile sentimente rănite, un părinte refuză să mai vorbească cu copilul său pentru o anumită perioadă de timp (așa-numitul „tratament al tăcerii”).
- Discuția în termeni negativi despre cineva cu alte persoane, fără să abordezi direct problema.
- Procrastinarea sau eșecul deliberat de a executa anumite sarcini.
- Adăugarea comentariilor capcană într-o conversație aparent inofensivă. De exemplu, întrebarea „există vreun motiv pentru care nu ai curățat bucătăria?” conține automat prezumția că nu poate exista un motiv valid pentru care nu s-a făcut curățenie.
- Refuzul de a trece peste starea de conflict, în timp ce insiști că situația este rezolvată.
- Sabotarea altor persoane. De exemplu, a invita la shopping un prieten care încearcă să economisească bani poate fi o formă de agresivitate pasivă.
- Adoptarea unei atitudini tăcute, distante sau bosumflate pentru că cineva nu îți acordă atenție.
- Exprimarea unor comentarii care pot fi deviate ca o simplă neînțelegere. Atunci când sunt suspectate de un comportament pasiv-agresiv, persoanele în cauză tind să insiste că la mijloc este o neînțelegere sau că cealaltă persoană a interpretat greșit situația.
- Refuzul de a admite ce simți cu adevărat. De exemplu, o persoană ar putea insista că este bine deși nu este, fiind supărată apoi pe cei apropiați când aceștia nu observă emoțiile dificile cu care se confruntă. În același context, o persoană ar putea spune „da” atunci când își dorește cu adevărat să spună „nu”, iar apoi se comportă cu resentiment față de cei din jur.
- Realizarea intenționată a unor lucruri care despre care știi sigur că i-ar întrista/irita pe ceilalți, cum ar fi întârzierea la anumite întâlniri sau uitarea evenimentelor speciale.
- Exprimarea unor comentarii sarcastice sau pe un ton de superioritate.
- Evitarea responsabilității. „Nu sunt supărat/ă pe tine. Am doar o dispoziție proastă pentru că m-ai trezit prea devreme”.
- A te baza pe alții care să descopere motivul sau intenția care stă la baza comunicării sau acțiunilor tale indirecte.
Unele repere ale comportamentului direct, eficient, non pasiv-agresiv sunt:
- Vorbirea directă și specifică despre problemele de comunicare sau de relație, fără ostilitate și fără să acuzi pe cineva.
- Înțelegerea și acceptarea propriilor emoții.
- Ascultarea sfaturilor și perspectivei altor persoane, inclusiv atunci când comportamentul tău este criticat.
- Nu presupune că altă persoană știe ce vrei cu adevărat, că înțelege ce te deranjează sau că poate descifra motivul din spatele comportamentului tău.
- Tratarea celeilalte persoane asemeni unui partener pentru rezolvarea conflictului, nu ca pe un inamic.
CUM SĂ NU MAI FII PASIV-AGRESIV ÎNTR-O RELAȚIE
Comportamentul pasiv-agresiv este în mod inerent unul dăunător. Alimentează conflictele și resentimentele. Odată cu trecerea timpului, probabilitatea succesului în comunicarea directă este tot mai scăzut. De asemenea, erodează încrederea, comunicarea și poate lăsa impresia că o persoană este nejustificată și ostilă, când de fapt problema reală este stilul de comunicare, nu emoțiile.
Primul pas către eliminarea comportamentului pasiv-agresiv este înțelegerea sursei sale. Este agresivitatea pasivă limitată doar la o anumită relație sau este un mod de a face față anumitor situații, emoții? Există situații care declanșează un comportament pasiv-agresiv? Sunteți conștienți atunci când acționați într-un mod pasiv-agresiv? Ce schimbări observați atunci când comunicați mai direct? Uneori, practicarea comunicării directe într-un cadru care nu este amenințător este utilă pentru eliminarea comportamentului pasiv-agresiv.
Pentru unii oameni, agresivitatea pasivă poate deveni parte integrantă în personalitatea lor, astfel încât influențează majoritatea relațiilor. Tulburarea de personalitate pasiv-agresivă, se caracterizează printr-o evitare pe scară largă a comunicării directe. Persoanele cu acest diagnostic de personalitate pot avea numeroase exemple de relații deficitare și se pot simți amenințate atunci când li se cere să se angajeze într-un dialog direct, fără ostilități. Din nefericire, acest diagnostic de personalitate nu este nici bine cercetat, nici bine înțeles.
Terapia poate ajuta oamenii să identifice stilurile de comunicare deficitară și să stabilească o comunicare mai bună. Consilierea cuplurilor poate ajuta atunci când o relație este atât de dăunătoare sau plină de conflict încât partenerii nu se simt în siguranță comunicând direct unul cu altul. Consilierea individuală poate ajuta oamenii să identifice motivele comunicării pasiv-agresive și să învețe strategii eficiente de comunicare.
