Prin faptele noastre influențăm, fie că vrem fie că nu, persoanele din jurul nostru. Putem acționa în două moduri: altruist sau egoist. Ambele cazuri marchează atât viața personală cât și pe cea a celor din jurul nostru. Modul în care alegem să ne comportăm față de semeni influențează sănătatea și fericirea proprie (în mod benefic sau nu), iar asupra semenilor pot avea efectele cele mai diverse, provocând bucurie sau tristețe, descurajare sau înviorare, agonie sau extaz. Celebrul scriitor englez Charles Dickens crea, în anul 1843, binecunoscutul personaj Ebenezer Scrooge. Acesta este un exempu reprezentativ al beneficiilor altruismului și al schimbării de atitudine în vederea evoluției spre o persoană mai bună. Scrooge reprezintă caracterul bătrânului avar, rece și fără inimă, care urăște Crăciunul și se prezintă în fața omenilor sub o înfățișare neatrăgătoare; un om crud, rău și cinic. Fostul său partener de afaceri, mort fiind, era pedepsit să „umble veșnic” pe Pământ (datorită traiului său egoist), și dorește să își împiedice prietenul să aibă aceeași soartă. Astfel, el trimite la acesta trei spirite care îl vor convinge pe Scrooge să se schimbe chiar în Ajunul Crăciunului. Așadar, Scrooge își schimbă atitudinea, devenind altruist. Cu cât timpul trecea, cu atât acesta devenea mai generos și, totodată, mai fericit. Se spune despre el că a devenit cel mai generos om din Anglia. Amabilitatea și disponibilitatea de a-i ajuta pe cei din jur sunt însoțite de o stare de bine, sănătate și longevitate, iar implicațiile asupra modului în care privim natura umană sunt semnificative. Barbara Frederikson, profesor de psihologie la Universitatea North Carolina at Chapel Hill, afirmă că atunci când oamenii se simt bine, „gândirea lor devine mai creativă, flexibilă și receptivă la informații”. Ajutându-ne semenii, dezvoltăm o stare de confort, bună dispoziție și creativitate, stări ce ne ajută să dăm randament și să avem rezultate mai bune în domeniile de activitate. „Primirea de dragoste” („receiving love”) oferită altruist este benefică „primitorilor”. Un gând bun, un zâmbet, o mână întinsă la momentul oportun în mod altruist (fără a aștepta vreo răsplată) poate îmbunătăți atitudinea „primitorului”, schimbând descurajarea în motivare și tristețea în bucurie. Un studiu efectuat de Medalie & Goldbourt în 1976 pe 10,000 de bărbați cu vârsta de 40 de ani, a demonstrat că în rândul celor care au soții iubitoare (care își manifestă dragostea), riscul de a suferi de angină (angina pectoris) a scăzut până la jumătate, iar mai apoi, dragostea unei soții a fost asociată cu scăderea riscului de ulcer duodenal. De asemenea studiul efectuat de Russek & Schwartz în 1997 pe două generații de studenți de la Universitatea Harvard (1952, 1954), a evidențiat la o reevaluare efectuată 35 de ani mai târziu că 91% dintre cei care au recunoscut că nu au avut o relație călduroasă cu părinții în copilărie sufereau de hipertensiune arterială, ulcere sau alcolism. Comparativ, cei care au avut parte de o relație plăcută cu părinții erau, în medie, mai sănătoși și mai activi. Altruismul poate fi manifestat în diverse forme. Oricare ar fi acestea, ele aduc cu sine nenumărate beneficii, îmbunătățind atât calitatea vieții „primitorului” cât și a „donatorului”. Felul în care te comporți și îi influențezi pe cei din jur este propria ta alegere. Alege astăzi să pui un zâmbet pe fața semenilor tăi!