A-B-C:  Întelege-ți comportamentele

Te-ai întrebat vreodată care sunt motivele pentru care apare un anumit comportament? Poate că da, poate că din contră; poate ai reușit să le identifici ori încă încerci să le analizezi. Indiferent de punctul în care te afli, analiza pe care ți-o propun  se regăsește în ceea ce urmează să citești.

Vei regăsi informații despre factorii care conduc spre un anumit comportament și cei care îl mențin, după cum explică modelul ABC comportamental. Fiecare literă din denumire are o semnificație, A-ul însemnând „antecedente” ale comportamentului, B-ul – „comportament” și C-ul – „consecințele”.

În continuare vom aborda fiecare dintre cele 3 dimensiuni cu scopul de a ne înțelege diversele acțiuni.

Concentrându-ne pe A, vom înțelege faptul că acesta se referă la acele evenimente, situații care duc la apariția unui anumit comportament, apărând înaintea acestuia. Modelul mai sus precizat susține că A-ul poate să țină de motivația noastră de a face un anumit lucru, de cunoștințele pe care le avem, despre cum putem face acel lucru (cunoștințe procedurale), dar și de credința că avem puterea de a face un anumit lucru (autoeficacitatea).

Motivația se referă la dorința de a realiza comportamentul. Atunci când aceasta este puternică, suntem mai dispuși să citim o carte, să facem curățenie, să organizăm un eveniment, să muncim, din diverse motive: ne face plăcere, ne ajută în dezvoltarea personală etc.

La această motivație se adaugă un alt factor și anume cunoștințele procedurale. Acestea presupun faptul că, atunci când știm care sunt pașii pe care îi avem de făcut pentru a realiza o anumită acțiune, avem o șansă mult mai mare de a o pune în practică decât dacă nu avem idee despre cum am putea să o facem.

De exemplu, presupunem că avem un coleg de apartament care este bolnav și ne roagă să îi facem de mâncare. Dacă nu am mai gătit înainte pe cont propriu, nu vom avea cunoștințele despre cum să ducem la îndeplinire acțiunea. Putem, în cazul acesta, să căutam rețete pe internet, într-un loc unde ne este descris pas cu pas ce avem de făcut. În acest fel, ajungem să dobândim cunoștințele procedurale despre cum să facem de mâncare și vom ști și în contextele viitoare cum să realizăm această acțiune.

Uneori, însă, suntem în situația de a ști exact ce avem de făcut și totuși nu realizăm nimic în această direcție. Aici intervine cel de-al treilea factor despre care ați citit mai sus: autoeficacitatea. Foarte important este să avem credința că putem îndeplini un anumit comportament.

Încrederea că îl putem realiza  poate fi generată de mai multe surse, cum ar fi: faptul că știm ca ne vom simți bine dacă facem acțiunea, că știm că cineva ne va aprecia, lăuda sau va reacționa într-un mod plăcut față de noi, ori pentru că experiența anterioră ne-a demonstrat că putem realiza acel comportament fie prin forțele proprii, fie că l-am preluat de la o persoană similară cu noi pe care o vedem ca pe un model.

Deci atunci când ne pregătim pentru un interviu, vom ști că putem să facem față situației pentru că atunci prietenii ne vor aprecia pentru reușită sau deoarece știm că ne-am descurcat și altădată în situații similare ori l-am văzut pe un alt prieten că și el a putut face față unui astfel de eveniment.

Dacă am reușit să privim mai specific A-ul, vom trece la B și la factorii care îl mențin. B-ul este comportamentul  (a lucra, a face curățenie, a învăța, a te distra etc.) și este realizat pentru că există consecințe (C-uri)  pentru el. Când vorbim despre această dimensiune a ABC-ului comportamental, înțelegem de fapt că după ce facem o acțiune urmează anumite lucruri specifice care o face să se mai repete sau, din contră, să scadă ca și frecvență. Aceste urmări pot fi de două tipuri, întăriri (pozitive , negative) sau pedepse.

Întăririle pozitive sunt cele care cresc apariția unui comportament pentru că sunt interpretate ca recompense. De exemplu, faptul că părinții mei mă laudă atunci când reușesc să fac un proiect bun , ma va face să realizez în continuare proiecte bune, deci va crește numărul de apariții al acțiunii.

În schimb, deși întăririle negative au același rol de a spori frecvența unui comportament, acestea se datorează nevoii de a evita o anumită situație neplăcută. Așadar, dacă știu că am colegi de apartament care se supără dacă nu îmi strâng lucrurile de prin casă, voi aduna hainele ca să evit supărarea lor. Comportamentul de a face ordine va avea loc mai des, doar pentru ca aceștia să nu fie triști.

Pe de altă parte, pedeapsa are rol opus: aceasta se aplică atunci când dorim să scădem frecvența unei anumite acțiuni nedorite. De exemplu, dacă suntem una dintre persoanele care nu reușește să își organizeze munca și din cauza aceasta nu avem timp să ieșim în weekend cu prietenii, faptul că nu ne putem bucura de acest lucru va fi o pedeapsă pentru noi.

Comportamentul de a fi dezorganizat va scădea ca frecvență pentru ca pe viitor să putem avea timp si pentru lucrurile care ne plac cum este statul cu amicii.

Analiza comportamentală pe care ți-o propun urmărind acești pași, A-B-C, te poate ajuta să înțelegi tot felul de comportamente proprii, dar și pe ale celorlalți. Te poate ghida în modul în care te raportezi, îi tratezi și îi înțelegi pe cei din jur. Să nu uiți că uneori avem nevoie și de ajutor de specialitate în astfel de situații și atunci este util să ne îndreptăm și către un psiholog.

Un articol scris de:

Maria Coșuțiu,

Studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB