Minciunile fac rău sufletului nostru
Minciunile fac parte din limbajul uman și nu întotdeauna sunt formulate cu intenții rele. Uneori, caută numai să nu-i îngrijoreze pe părinți sau să nu supere și mai mult prietenul pe care frizerul l-a tuns nereușit. Unii cercetători spun că minciunile ajută inclusiv la adaptare și măresc șansele de supraviețuire.
O serie de studii au demonstrat că, într-adevăr, minciunile afectează negativ mintea și corpul din următoarele motive:
Cresc nivelul de stres. A spune minciuni declanșează aceleași reacții fizice ca stresul. Acest lucru se datorează faptului că ne asumăm un risc și că putem fi prinși, ceea ce ar conduce la represalii.
Scad stima de sine. Deși pot fi utile în momentul în care le spunem, minciunile devin ulterior o povară. Să știi că ai mințit, că ai trădat încrederea cuiva, te va face să te simți mai puțin valoros.
Dăunează relațiilor. Atunci când sunt aflate, minciunile provoacă despărțiri și îndepărtează prietenii. Chiar dacă nu sunt descoperite niciodată, relațiile se răcesc, pentru că mincinosul trebuie să aibă grijă permanent să nu fie prins.
Îți consumă energia. Să construiești o minciună este destul de ușor, dar să o întreții necesită resurse importante. Pe de o parte, ne gândim la consecințe și nivelul de stres crește; în plus, trebuie să o menținem, să o aplicăm permanent, de aceea toate simțurile trebuie să fie treze constant pentru ca adevărul să nu iasă la iveală.
Un studiu realizat de psihologul Anita Kelly, de la Universitatea Notre Dame din Indiana, a demonstrat că persoanele care nu au mințit în cele zece săptămâni ale studiului erau mai sănătoase, s-au plâns de mai puține indispoziții și stări de rău, în comparație cu cei care mințiseră.
Nici nu a fost nevoie să depună multe eforturi pentru a nu minți. După spusele cercetătoarei, pur și simplu au renunțat să exagereze importanța realizărilor avute și să inventeze scuze false.
Percy, A. (2017). Platon pentru visători. București: Editura Herald, pp. 119- 120.