Povestea Faridei nu aparține unui autor cunoscut, cu multe titluri publicate sau cu premii literare. Principala rațiune pentru a citi cartea este faptul că prezintă amintirile unei persoane care a trecut prin ororile unui război din zilele noastre. Cartea te poate ajuta să îți faci o părere proprie, dând la o parte perdeaua alcătuită de știri și văzând dincolo de titlurile de pe burtierele TV.

Amintirile Faridei nu sunt depănate cursiv, după cum însăși coautoarea mărturisește. De multe ori, interviurile au fost întrerupte, Farida refuzând să continue să vorbească, rămânând zile întregi fără să poată rememora cele trăite. Tocmai de aceea cartea are nevoie de mai mult timp decât pare. Limbajul folosit este simplu, dar povestea este extrem de dureroasă.

Cartea aduce în prim-plan scene impresionante, izvorâte din memoriile unei tinere femei, arătându-ne ce înseamnă cu adevărat lupta pentru supraviețuire a unor oameni nevinovați, prinși la mijloc în războiul islamiștilor extremiști.

Când luptătorii Statului Islamic au intrat în satul Yazidi Kocho, din Irak, în vara anului 2014, adolescenta Farida Khalaf a fost răpită împreună cu sora ei și cu alte 80 de fete Yazidi. Statul Islamic refuză să recunoască religia Yazidi, așa că fetele au aflat că familiile lor au fost omorâte pentru că erau necredincioase, iar ele au devenit sclave sexuale. Tatăl și fratele Faridei au fost executați împreună cu alți bărbați, iar mama sa și alte femei din sat au fost luate cu forța și duse în orașul Tal Afar, controlat de extremiști. Ca sclavă a Statului Islamic, Farida a fost dusă în Raqqa, Siria.

Cartea este o înlănțuire de orori la care au fost supuse ostaticele, chinuri atroce, bătăi și violuri, culminând cu vânzarea lor în piața publică, asemenea unor animale.

După șapte tentative eșuate de a se sinucide, Farida a profitat, împreună cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabilă și a fugit în deșertul libian. Ajutate de o familie musulmană din deșert, fetele au reușit să se adăpostească într-o tabără de refugiați, aproape de orașul kurd Dohuk, unde o organizație germană acorda ajutor umanitar. În tabăra de refugiați, Farida a întâlnit-o pe jurnalista Andrea C. Hoffmann, cea care a ajutat-o ulterior să se mute în Germania și să își scrie cartea.

Acum, Farida merge la o școală în Germania și se pregătește să devină profesoară de matematică, așa cum a visat dintotdeauna: „Învăț să devin o profesoară de matematică așa cum mi-am dorit de mică. Fanaticii care ne-au degradat și ne-au tratat ca pe obiecte nu ne vor opri să ne îndeplinim visurile. Am supraviețuit ca să le dovedim că suntem mai puternice decât ei.”

The New York Times și The Guardian au acordat spații largi cărții Faridei, care dezvăluie adevărul despre ce înseamnă să fii prins în războiul purtat de ISIS și cum sunt tratate tinerele femei luate captive și transformate în sclave.

Descrierea evenimentelor pare atât de vie, încât cititorul devine parte a celor relatate. Povestea Faridei oferă povești cutremurătoare, percutante, despre o lume străină europeanului de rând – lupta pentru supraviețuire într-un stat cucerit de forțe religioase extremiste. Cartea are, ce-i drept, un happy-end, dar ne amintește prin fiecare pagină că sunt locuri în lume unde se duce încă luptă crâncenă pentru libertate religioasă și de conștiință. Este o carte pe care nu o poți lăsa din mână.

Volumul scris de Farida Khalaf și Andrea C. Hoffmann a fost publicat de RAO Books.

Articol de Raisa Dobrescu