Guzun: „Vinil”

Dificil de încadrat în vreo categorie, Vinil, cartea lui Igor Guzun, este unică în felul ei. Umor, dor de copilărie, călătorie în Republica Moldova, lirism, perspectivă asupra vieții, jocuri de cuvinte – sunt toate piese din acest autoportret inedit al autorului. Textul de mai jos, preluat din Vinil, este intitulat „100 de chestii pe care le poți face cu o carte”. După cum veți vedea, nu sunt chiar 100 de chestii…, așa că puteți completa lista după plăcere și inspirație.

 

O poți citi. O poți dărui. O poți povesti. Sau o poți uita.

O poți deschide sau închide ca pe o ușă sau o fereastră.

O poți mirosi.

O poți scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea și atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poți scrie chiar o carte.

O poți purta cu tine în călătorie. Și uneori, ca să ajungi acolo și să te simți bine, ai nevoie doar de pașaport și de o carte pe care să ți-o închidă omul drag pentru a-ți da altceva în schimb: un sărut, o plimbare, un pahar, o îmbrățișare sau ceva mai mult. Și după ce trec toate acestea, tot cu o carte în mână rămâi.

O poți pune în dulap ori poți sprijini dulapul ca să nu se răstoarne.

Într-o carte poți păstra niște bani sau după ea – o sticlă de vin.

O poți cumpăra, inclusiv on-line.

Cartea.

O poți împrumuta, știind chiar că sunt puține șanse s-o vezi înapoi.

Un om poate face atâtea și atâtea cu o carte. Și aici lista rămâne deschisă, unde fiecare își poate mărturisi experiența.

Acum mă întreb ce nu poate să facă un om cu o carte?

Un om nu poate să urască o carte.

Dar cei care le-au ars? îmi poate replica cineva.

Au fost și dintre aceștia, dar ei nu erau oameni.

 

(Fragment din Igor Guzun, Vinil, URMA ta, 2015, pp. 63, 64)

Imagine: Federico Tesei Citind într-un vechi bar