Unele cărți devin oglindă pentru viitor, slujind ca literatură de anticipație, prevestind și, uneori, chiar împlinind ceea ce este cuprins în paginile lor. Nu toate au un viitor strălucit în gând și, cu siguranță, printre cele mai faimoase dintre acestea se numără Fahrenheit 451.
Scris de autorul american Ray Bradbury (cunoscut cu siguranță fanilor science fiction) în anul 1953, romanul Fahrenheit 451 a devenit una dintre cele mai cunoscute cărți aparținând sub-genului distopic (un palier al literaturii SF, care prezintă un viitor dramatic, lipsit de speranță, cu exemple pornind de la 1984, fabulosul roman al lui George Orwell, și până la cărți mai prozaice precum Jocurile foamei sau alte serii de largă circulație în rândul tinerilor cititori de astăzi) și a intrat în galeria marilor romane americane.
Acțiunea cărții lui Bradbury se petrece într-un viitor întunecat în care facem cunoștință cu personajul principal, pompierul Guy Montag. În această epocă imaginară însă, pompierii nu sting incendii, ci le declanșează, misiunea lor fiind de a da foc oricărei cărți sau biblioteci pe care pot pune mâna. Cărțile de orice fel sunt interzise, iar posesia lor duce la pedepsirea „infractorului”.
Eroul cărții o întâlnește la un moment dat pe Clarisse McClellan, o vecină de-a lui, care are o perspectivă liberală asupra vieții și care reușește să-l determine să se îndoiască de ceea ce credea până atunci.
Un alt eveniment care-l va marca pe Montag este incendierea unei biblioteci și, în același timp, a femeii care deținuse cărțile din biblioteca respectivă. Lui Montag îi rămâne în memorie imaginea celei gata să moară împreună cu „averea” ei, dar îi rămâne și o carte pe care o sustrage de la locul faptei. Din acel moment, eroul declanșează o serie de evenimente care îi schimbă viața și-l fac să înțeleagă valoarea cărților.
Fahrenheit 451 este un roman scurt, cu o narațiune simplă și personaje destul de slab conturate, dar ale căror idei și acțiuni sunt ușor de înțeles. Locul central îl ocupă, după cum am amintit deja, Montag, cel care va schimba rolul de incendiator de cărți cu acela de neofit și, probabil, restaurator al unei lumi în care cărțile sunt permise din nou.
Bradbury oferă o bună evoluție a personajului principal, reușind în același timp să-l pună și pe cititor în fața unor întrebări importante despre rolul cărții în propria viață.
Deși Montag este piesa sau elementul central al cărții, alături de el se conturează o lume care, chiar dacă nu are rolul principal, pare totuși veritabilă, ca umbra unui coșmar. Celelalte personaje, secundare, sunt lipsite de personalitate tocmai datorită expunerii la noul tip de societate, fiind foarte aproape de a fi reduse la stadiul unor legume-umblătoare. Clarisse și, mai târziu, grupul exilaților ies în evidență datorită spiritului lor liber și rebel față de o societate timorată.
Mesajul principal al cărții pare să fie profetic. De aceea Fahrenheit 451 a devenit o lectură obligatorie. Trăim astăzi într-o societate care se ghidează după alte „standarde”, într-o lume care nu-și mai extrage valorile din cărțile bune sau din cărțile mari, ci din ceea ce spun alții, din gânditorii de ocazie, din fluxul nesfârșit al rețelelor de socializare online. Cititorul găsește o paralelă evidentă între propria lume și ecranele care controlează viața celor ce trăiesc în societatea distopică a lui Bradbury, o societate care nu duce nicidecum la creșterea libertății individuale sau la îmbunătățirea spirituală a oamenilor, ci dimpotrivă.
S-ar părea că acest teribil coșmar imaginat de Bradbury nici n-ar mai trebui să fie transformat în realitate. Astăzi nu mai este nevoie ca un stat totalitar să ordone arderea cărților. Cât de adevărate sunt cuvintele spuse de autorul american la un moment dat: „Problema din țara noastră nu este că sunt interzise cărțile, ci că oamenii nu mai citesc. Nu trebuie să arzi cărți pentru a distruge o cultură. Trebuie doar să-i faci pe oameni să nu mai vrea să le citească.”
Dincolo de calitățile literare evidente ale romanului, Fahrenheit 451 este o recomandare necesară tocmai pentru că trage un semnal de alarmă. Cei care aleg să nu citească se condamnă pe ei înșiși la o viață de tăcere, din cauză că nu aud zgomotul filelor care șoptesc. Ei umplu vidul propriilor vieți cu fel de fel de zgomote mărunte și efemere, ce oferă distracție, fără a-i hrăni. La fel ca în cazul oricărei recolte care duce lipsă de apă, rezultatul poate fi lesne anticipat.
Asemenea cărții care se încheie cu mitul păsării Phoenix, și noi putem spera în renașterea cărții, mereu, din propria ei cenușă.
Romanul Fahrenheit 451 a fost publicat de Editura Art, în colecția „Cărți cult”, în 2013, traducerea din limba engleză fiind realizată de Petre Solomon.
