Cunoscutul ilustrator și autor de cărți pentru copii Michel Van Zeveren a fost invitatul special al Incubatorului de Povești Colorate, respectiv o serie de ateliere organizate pentru ilustratori și scriitori de texte pentru copii, din România. Întâlnirile s-au desfășurat în mansarda Muzeului Național al Literaturii Române.

La întâlnirile cu belgianul Van Zeveren au participat 23 de persoane care scriu și ilustrează cărți pentru copii, colaborând cu diverse edituri românești. Atelierele au fost despre cum să creezi cărți ilustrate (picture books), cu text sub 1.000 de cuvinte, pentru segmentul de vârstă 3-7 ani.

 

Cine e Michel Van Zeveren

Michel Van Zeveren este unul dintre cei mai îndrăgiți autori de cărți pentru copii din spațiul franco-belgian. Locuiește în apropiere de Bruxelles, iar atelierul său de creație se află în mansarda casei. După propria mărturisire, la terminarea liceului, și-a luat timp să se gândească la ce ar vrea să facă în viață. A petrecut 5 luni în Olanda, apoi, dorind să-și perfecționeze cunoștințele de limbă engleză, alte 5 luni în SUA. Acolo i-a căzut în mână o carte despre tehnica realizării filmelor de animație Disney și, fiind pasionat de povești, și-a propus să devină… următorul Walt Disney.

S-a înscris la o școală de arte unde nu era nevoie să ai o îndemânare specială, iar după absolvire, deși aspira la un job de ilustrator, s-a angajat, pentru a se întreține, la un magazin de legume și fructe, fără să știe că avea să lucreze acolo timp de 3 ani. În tot acest timp, a bătut la ușile editurilor, căutând o colaborare.

Prima sa carte ilustrată, Oh! Un poisson, i-a fost publicată de editura Pastel, editură care, ulterior, avea să-i publice toate cărțile. Cartea a fost tipărită atunci într-un tiraj de circa 5.000 de exemplare și poate fi găsită chiar și azi, după două decenii, în rafturile librăriilor.

 

Atelierele Incubatorului

Van Zeveren le-a vorbit participanților despre „secretele” muncii sale, ilustrându-și ideile și modul de lucru cu exemple din propria creație. A identificat etapele conceperii și realizării unora dintre poveștile sale, arătând schițele inițiale și modul în care o poveste a evoluat de la ideea primară la „bun de tipar”. Belgianul a insistat pe faptul că, de obicei, poveștile sale se nasc pornind de la o imagine care îi vine în minte, fără să știe clar încotro se va îndrepta povestea mai departe. „Toate poveștile vin din hârtie”, a mai spus el.

Prezentările sale au inclus sugestii de abordare și de lucru pentru cei prezenți. Poveștile, a spus Van Zeveren, ar trebui să reflecte ceva din sentimentele, credințele și experiențele personale ale autorului. Pentru a fi interesantă, povestea are nevoie de mai multe „intrări” sau „apariții”, adică de personaje și evenimente care intervin pe parcurs. Autorul nu trebuie să spună explicit cum anume este un personaj sau altul, ci trebuie doar să sugereze lucrul acesta, lăsându-i pe micuții cititori să tragă ei înșiși concluziile. „Cărțile mele au mult de-a face cu ritmul poveștii”, a spus belgianul și, într-adevăr, participanții la ateliere au putut constata veridicitatea acestei afirmații răsfoindu-i cărțile.

„Copilul trebuie luat de mână” de către autor, a spus Van Zeveren. „Odată ce ai făcut lucrul acesta, îl poți conduce unde dorești.” Povestea trebuie privită prin ochii copilului. De altfel, vorbind despre sursele sale de inspirație, autorul a relatat că unele idei i-au venit din replicile copiilor – fiica sa obișnuia să spună despre diverse lucruri „Asta e-a mea!” sau „Ăsta-i al meu!”, iar un nepot, ori de câte ori făcea o boacănă, comenta: „Ei, nu-i prea grav”. Din astfel de replici s-au născut unele dintre cele mai reușite cărți ale sale.

Michel Van Zeveren a insistat pe faptul ca poveștile să nu fie prea moralizatoare, fără ca lucrul acesta să excludă orice lecție sau scop pedagogic, și și-a exprimat preferința pentru finalurile deschise, care îi lasă cititorului, chiar dacă e doar un copil, libertatea de a gândi povestea mai departe, de a-și pune întrebări și de a trage singur anumite concluzii.

Fiecare dintre scriitorii și ilustratorii români a avut ocazia de a discuta personal cu Van Zeveren, primind de la acesta feedback și sugestii pentru proiectele personale pe care i le-a arătat.

 

Plus Van Zeveren

Sesiunile de lucru cu autorul belgian au fost completate de un seminar susținut de Brandi Bates, fondatoarea proiectului „Citim Împreună România”, și de un panel la care au fost invitate Roxana Călin (editoare și directoare la editura Cartea copiilor), Maria Gheorghiu (directoare executivă a Asociației OvidiuRo), Anca Nedelcu (profesoară și prodecan la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București), Cătălina Ulrich Hygum (profesoară și directoare a Departamentului de Științele Educației din cadrul Universității București) și Adina Maria Jurcă (profesoară la Școala Gimnazială Liviu Rebreanu din Miercurea Ciuc).

Brandi Bates a vorbit despre importanța cititului împreună, care ar trebui să înceapă cât mai devreme în viața unui copil, chiar din primele sale zile de existență. A subliniat necesitatea ca părinții (și/sau educatorii) să le citească copiilor aproximativ 20 de minute în fiecare zi și a vorbit despre rolul cărților ilustrate, deoarece acestea au povești scurte, ușor de urmărit de către copii, și, de asemenea, au și ilustrații bogate, care le captivează ochiul și le stimulează imaginația. „Cărțile cu povești ilustrate sunt primele muzee pe care le vizitează copiii”, a spus Brandi Bates, „oferindu-le prilejul primului contact cu Arta.”

Un fapt important amintit de fondatoarea proiectului „Citim Împreună România” a fost acela că, în prezent, în România, editurile importă mare parte din cărțile ilustrate pe care le publică – circa 85% dintre cărțile de acest fel sunt traduceri (uneori, nu tocmai reușite, după cum au indicat exemplele date), și doar 15% sunt realizări autohtone. Deși de origine americană, Brandi Bates a insistat asupra nevoii ca publicului din România să i se pună la dispoziție din ce în ce mai multe cărți ilustrate autohtone.

Participanți la panelul amintit, pe lângă invitatele speciale, au fost scriitorii și ilustratorii invitați la Incubator, dar și alte persoane preocupate de subiect. S-a discutat despre importanța ilustrației, despre valoarea textului și despre rolul pedagogic al acestor cărți.

 

Organizatori

Incubatorul de Povești (ediția din 2019) a fost organizat de organizația Cu Alte Cuvinte și de Citim Împreună România, parteneri asociați fiind editura Cartea Copiilor (care a publicat, cu această ocazie, o carte de Michel Van Zeveren, respectiv Ăsta e al meu!), Asociația OvidiuRo, Primăria Capitalei și Administrația Fondului Cultural Național. Evenimentul s-a desfășurat în perioada 22-24 martie a.c.

 

Ce ne rămâne…

… de făcut? Speranța organizatorilor este ca nu doar participanții la atelierele conduse de Michel Van Zeveren, ci un public cât mai larg să se implice activ în stimularea cititului în rândul copiilor. Lucrul acesta, așa cum s-a subliniat, se poate face prin implicarea fiecărui adult, indiferent dacă este părinte sau nu, deoarece oricine poate ajuta un copil să descopere lumea prin carte, fie citindu-i, fie oferindu-i o carte sau chiar realizând o carte destinată acestui segment de vârstă.

Ce vă rămâne vouă, cititorilor Respiro Books, de făcut? Să decideți care dintre modurile menționate mai sus vi se potrivește cel mai bine, iar apoi să îndrăgostiți de carte și de citit (măcar) un copil .

 

Sursă fotografie: Cu Alte Cuvinte/Cultural diversity in children's books, pagina de Facebook