Pe lunga alee care duce spre Pavilionul central A al complexului Romexpo, deși este doar 15:15, vreo 30-40 de oameni vin deja în sens invers, spre ieșire. Își poartă pungile fericiți – unele mai ușoare, altele, mai numeroase și mai grele. Sunt și persoane care duc în spate câte un rucsac plin. Vorba unui personaj: Fiecare, după budzet!

Este miercuri, prima zi a Târgului Internațional Gaudeamus (TIG) 2018 – ziua pe care o prefer deoarece locul este mai aerisit, deși există și dezavantaje, cum ar fi faptul că nu au ajuns încă la standuri toate noutățile și că nu au loc cele mai importante evenimente editoriale, acestea rămânând să se desfășoare abia în weekend.

Achit biletul ­­– 5 lei –, nu fără a mă întreba în sinea mea dacă industria cărții își permite să descurajeze cititorii printr-o taxă de intrare. La urma urmei, suntem o țară în care mulți nu se înghesuie la citit, în librării ori la târguri de carte. La „casă” surprind finalul unei discuții aprinse între cei ce vând biletele; se pare că tocmai au avut o dispută cu o vizitatoare a târgului, evident, ceva legat de faptul că se plătește intrarea. 

Nici nu intru bine, că deja întâlnesc două persoane cunoscute. Aflu că sunt la târg de la amiază. Ferice de tinerii studenți! Amândoi jubilează, și-au încărcat bateriile. „Aproape că ne-am ciocnit de Cărtărescu”, îmi spune unul. „Trebuia să intrați în el de-a dreptul”, glumesc. „Ar fi fost orbitor”, comentează celălalt. „Plus că ați fi rămas înfășurați în pixeli”, replic. Băieții sunt încântați de cărțile pe care le-au găsit în domeniul istoriei, deși, observă ei cu o notă de regret, Editura Corint nu a mai venit la târg, din cauza lipsei de spațiu.

Într-adevăr, în partea de jos, în față, imediat cum cobori scările se vede un mare spațiu amenajat pentru evenimente, apărut acolo în detrimentul editurilor care ocupau locul respectiv în mod tradițional. Mai multe figuri cunoscute, academicieni, scriitori stau de vorbă – nu știu de ce, dar senzația pe care mi-o lasă e de inadecvare. Îmi par niște oameni care trăiesc într-o lume a lor, desuetă, ruptă de societatea care a suferit transformări majore, neînțelegând că discursul lor nu are importanță, nici relevanță pentru publicul de carte, care foiește în jur. Dar poate că e doar o impresie... Deasupra, chiar sub cupolă, atârnă un banner uriaș care anunță mai multe aniversări. Întâi de toate, Centenarul – România la 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Apoi, cei 25 de ani pe care îi împlinește chiar Târgul Gaudeamus, plus cei 90 de ani sărbătoriți de Radio România. Multe aniversări și importante toate, dar parcă în actualul climat sociopolitic, bucuria este înjumătățită. Cum să te bucuri când știi societatea divizată prin decizii politice controversate? Cartea e o formă de speranță, dar lucruri mai puternice decât ea tind azi să înece speranța, să o strivească nepăsător sub talpă.

Intru la întâmplare într-un prim stand. E standul Paladin, parte a Grupului Editorial ART. Multe cărți frumoase, noi, hardcover – SF, crime fiction etc. Nu pot să nu mă întreb: Există oare un public pentru fiecare dintre cărțile acestea? Trec la Nemira – multe reeditări, mai multe cărți pentru copii, ceva noutăți editoriale, seria de autor „Julian Barnes”, destule romane din categoria „youth”, colecția de poezie „Vorpal” cu un volum nou, „m o n o i d e a l”, semnat de V. Leac, pe care îl deschid și citesc la întâmplare și îmi place, dar nu-l cumpăr.

Ies între standuri, încerc să mă orientez. Mocheta roșie îmi fură pentru o clipă privirea. Suntem toți niște staruri, niște vedete, unii ca scriitori, alții ca editori, noi, restul, ca cititori (că doar n-o să zic „lectori” ca să evit cacofonia).

Ici-colo, grupuri de copii, veniți probabil cu clasa, intră la standurile cu cărți destinate lor. E de remarcat că, într-adevăr, sunt foarte multe cărți pentru copii, pentru toate vârstele. Editurile Arthur, Cartea copiilor, Girasol, Pandora M, Didactica Publishing și altele au sute de cărți pentru copii și pot spune că s-au făcut progrese vizibile în privința calității, atât la nivel de conținut (text+ilustrație), cât și la nivel de hârtie, tipar, condiții grafice. Iar edituri care, altă dată, nu aveau decât puține titluri pentru copii, sau deloc, astăzi au și ele cărți frumoase destinate acestui public.

Mă plimb, fac un tur rapid și complet al standurilor, urcând până la cele de sus, apoi cobor la editurile mari, de jos, la cele care au multe noutăți atractive. La unele standuri, oamenii încă așază cărți, încă scot din cutii, încă au de pregătit lucruri pentru a-și întâmpina oaspeții. Din când în când, întâlnesc cunoscuți. Pe unii, tătici, îi surprind la un stand cu cărți pentru copii. Schimbăm câteva cuvinte. E plăcut să întâlnești cunoscuți la un astfel de eveniment, să-l întrebi ce a cumpărat, să-i spui ce cauți, să îi recomanzi o carte sau mai multe. Două domnișoare trec pe lângă mine și prind din zbor cuvintele: „...cartea pentru care am venit eu aici...” Ei, da, unii vin cu lista făcută de acasă și bine fac. Și eu am una, bogată – prea bogată; nu voi putea cumpăra toate titlurile notate, dar nu pentru că vreunul nu ar merita, ci din cauză că... fiecare, după budzet.

Ajung la standul ART-Arthur. Deși nu mai este aglomerația de la Bookfest-ul din vară, poate și datorită faptului că e abia prima zi de târg ori pentru că suprafața standului e mai mare, agitația e sporită aici. Mulți copii, multe mămici, câte-un tătic... „Unde e casa de marcat?” întreabă un băiețel care își poartă în brațe comorile. Lângă mine, o mămică vrea să-și educe fetița să aibă spirit critic – „Înțeleg, vrei cartea asta... Dar ce îți place la ea?” Îmi arunc ochii peste noutăți. Uite noul album de bandă desenată Vacanța lui Nor, de Ileana și Maria Surducan. Îl iau, îl răsfoiesc... O doamnă dintre angajații editurii ia un alt exemplar să i-l recomande unei persoane.

Nu, nu totul e frumos la târg. Pe margini ori sus văd și standuri rămase la standardele anilor ’90 – cărți vechi, coperte murdare, volume înghesuite, vânzători plictisiți (deja). La Gaudeamus e și târg de vechituri. Plus că nu se vând doar cărți, ci și ceaiuri, ciocolată, fotografii, stampe japoneze, gravuri vechi etc. Niște tineri ce reprezintă organizația UNICEF se plimbă printre standuri, agățând vizitatorii – abia reușesc să scap de o domnișoară foarte insistentă, care ar vrea să-mi smulgă o donație. Uite-l și pe omul cu trompeta. E la țol festiv, de... Centenar. Dar parcă și el e un pic melancolic. Să fie oare pentru că l-a zărit pe Dan Voiculescu, fostul scriitor din penitenciar, la o lansare de carte ținută la standul Asociației Scriitorilor de Cărți de Specialitate? Nu știu. Știu însă că n-am mai văzut până acum, la Târgul Gaudeamus, un stand al Martorilor lui Iehova. De ce nu? La urma urmei, lumea e largă. E loc pentru toți.

Orele trec, iar pavilionul central se aglomerează. Ieșiți de la muncă, iubitorii de carte se strâng sub uriașa cupolă să caute cartea care li se potrivește sau, cel puțin, să-și clătească ochii. Prețurile sunt destul de piperate, iar reducerile, prea mici – deși sunt și excepții. Cred totuși că oricine ar putea găsi o carte la un preț accesibil pentru propriul buzunar.

Se face târziu. Îmi pun aparatul de fotografiat în rucsac, îndes în buzunar carnețelul pe care am notat impresii și încep să vânez cărțile pe care mi-am propus să le iau. Las la Humanitas cea mai mare sumă. Între altele, iau volumul Basme de Wilhelm Hauff, cu ilustrațiile clasice ale Liviei Rusz, și Variațiuni pe o temă dată, cel mai recent volum de poezie semnat de Ana Blandiana. Admir, tot la Humanitas, noul lor catalog – o carte în sine. Îmi completez seria Cronicile din Narnia, de C.S. Lewis, cu volumele 6 și 7 – le găsiți la Editura Arthur. Ciupesc câte un titlu de la Trei, Litera...

 

În loc de concluzie

Deși sub semnul momentelor aniversare enumerate, ediția din 2018 a Târgului Internațional Gaudeamus – Carte de învățătură a fost importantă întâi de toate pentru cei 25 de ani de existență pe care i-a împlinit târgul însuși. Un sfert de veac nu-i lucru puțin, dacă stai să te gândești că unii dintre cititorii de azi nici măcar nu se născuseră când a avut loc prima ediție a târgului, că alții erau prea tineri atunci pentru a fi interesați de un astfel de eveniment sau că sunt și cititori care au trecut prin viață alături de editurile, autorii și cărțile de la TIG.

Palmaresul TIG este impresionant, mai ales că destule studii au arătat de-a lungul anilor că, de fapt, românii nu investesc suficient în carte: (1) 1.912.000 de vizitatori; (2) 10.200 de evenimente editoriale și profesionale; (3) 6.500 de expozanți. În urmă cu 17 ani, TIG-ul a fost inclus de Organizatorii Târgului de Carte de la Frankfurt în Calendarul Târgurilor Internaționale. Pe lângă târgul propriu-zis, organizat, după cum se știe, la Romexpo București, organizatorii au stabilit și alte tradiții frumoase, precum Caravana GAUDEAMUS (ajunsă în Cluj-Napoca, Craiova, Timișoara, Constanța, Mamaia, Oradea, Sibiu, Târgu Mureș și, de anul trecut, Brașov), proiectul „Carte Școlară” (nu mai puțin de 15 ediții dedicate acestei nișe), proiectul „Cărțile se întorc acasă” (cu scopul donării de carte către diverse biblioteci școlare și din mediul rural) ș.a.

Tema centrală a celei de-a 25-a ediții a TIG-ului este descrisă prin sintagma „România Centenar”, o temă importantă, deși, după cum aminteam, în contextul sociopolitic actual, foarte agitat, a rămas oarecum în umbră. Evenimente speciale dedicate acestei teme au avut loc în fiecare dintre cele 5 zile ale târgului – lansări de carte și sesiuni de autografe, proiecția unor filme documentare, dezbateri și întâlniri cu personalități din spațiul cultural românesc.

Ediția din 2018 s-a desfășurat în perioada 14-18 noiembrie. Închei cu câteva cuvinte pe care le avea inscripționate pe tricou angajatul unei edituri: „Cultura nu este opțională.”