Tulburarea de personalitate antisocială
Tulburarea de personalitate antisocială a fost numită de-a lungul timpului nebunie morală, egopatie, sociopatie, psihopatie și nebunie fără delir pentru a descrie persoane cu răspunsuri emoționale inadecvate, crize de furie necontrolate, însă cu abilitatea nealterată de a raționa.
Personalele cu tulburare de personalitate antisocială se definesc în primul rând printr-un istoric de încălcare a drepturilor celorlalți, față de care manifestă dispreț. Aceste manifestări se întâlnesc încă din copilărie și continuă în perioada adultă.
Este aproape exhaustivă descrierea făcută de Robert Hare: „prădători sociali care farmecă, manipulează și care își croiesc drumul în viață fără milă, lăsând în urmă inimi frânte, așteptări sfărâmate și portofele golite. Lipsiți de conștiință și empatie, iau totdeauna de la ceilalți, în mod egocentric, tot ce doresc și fac orice doresc, violând normele sociale și așteptările fără urmă de regret ori remușcare”.
Cele mai multe dintre aceste persoane comit acte care pentru majoritatea dintre noi sunt dezavuabile, reprobabile, de neacceptat, cum este furtul de la prieteni, rude, familie. Sunt iresponsabili, impulsivi și înșelători. Instabilitatea și impulsivitatea acestora ating cote extrem de înalte, ajungându-se la devianță socială. Neconformându-se normelor legale și sociale, pot acționa repetat împpotriva legii, intrând în atenția poliției, ajungându-se la numeroase arestări.
Este de precizat faptul că în momentul săvârșirii unor acte infracționale, aceștia își păstrează discernământul, acțiunile antisociale fiind cauzate mai degrabă de impulsivitatea crescută decât de premeditare, fără elaborări mintale și fără a ține cont de consecințele actului săvârșit. Lipsa remușcării este o trăsătură definitorie a acestor persoane. Astfel, ei nu experimentează niciodată sentimente de culpabilitate în legătură cu actele comise, necazurile ori dificultățile provocate celorlalți.
Instabilitatea comportamentală se poate manifesta și mai puțin grav din punct de vedere legal, dar cu influențe negative asupra vieții cotidiene: abandonul jobului, părăsirea domiciliului, dar și schimbarea frecventă a acestora.
Actele de violență fizică, corporală, nu sunt îndreptate doar către persoane străine, ci chiar față de membrii familiei, dar și către ei înșiși. Alături de automutilări, sunt prezente și alte comportamente cu caracter autolitic: condus imprudent (viteză excesivă, nerespectarea regulilor de circulație, stare de ebrietate la volan), consum de alcool și droguri etc.
În ceea ce privește evoluția acestor persoane, pot apărea stări depresive cu tentative de suicid. Totodată, evoluția lor poate fi marcată de supradozări cu droguri, infectarea cu virusul HIV, vagabondaj și cerșetorie.
Sursa: Sorina Daniela Dumitrache, Tulburările de personalitate: în clinică și cotidian, București, Editura SPER, 2013.