Bulimia: ce este, de ce apare și cum o putem combate

Ce este bulimia?

Bulimia nervoasă este o tulburare de comportament alimentar și se caracterizează prin următoarele:

• episoade recurente de alimentație compulsivă care se manifestă prin ingerarea unei cantități mari de mâncare într-un timp scurt, dar și prin senzația unei lipse de control asupra propriului comportament;
• comportamente compensatorii inadecvate pentru prevenirea creșterii în greutate (de exemplu: auto-provocarea de vărsături, ingerarea laxativelor, sau abuzul de exerciții fizice intense);
• respectul de sine este influențat excesiv de către propria imagine corporală (dacă sunt mai slab fizic, sunt mai valoros).

Pentru a putea pune diagnosticul de bulimie nervoasă, atât comportamentele compensatorii cât și cele compulsive trebuie să aibă loc cel puțin o dată pe săptămână, timp de trei luni (American Psychiatric Association, 2013).

Această tulburare poate afecta în special funcționarea zilnică normală a persoanei, mai ales în sfera socială (de exemplu persoanele bulimice adepte exercițiilor fizice, le pot practica pe cele din urmă în locații nepotrivite sau pot continua să le facă chiar dacă resimt durere fizică; sau persoanele bulimice pot să se abțină constant de la mâncare, pentru ca mai apoi să mânânce compulsiv, astfel, apărând diverse tulburări la capitolul alimentației) (American Psychiatric Association, 2013).

Bulimia nervoasă poate duce la deteriorarea dinților și provocarea de carii (din cauza faptului că expectorațiile sunt acide și strică smalțul dinților) și la rănirea dosului mâinii în momentul în care persoana își provoacă vărsăturile (din cauza contactului cu dinții) (American Psychiatric Association, 2013).

De ce apare?

Bulimia nervoasă debutează în adolescență sau la începutul vieții de adult. Cele mai afectate sunt persoanele de sex feminin (McElroy, 2019), iar apariția acestei tulburări poate deriva din cauza:  

• factorilor de temperament (dacă persoana este preocupată excesiv de modul în care arată fizic și de greutatea pe care o are, dacă are un respect de sine scăzut, sau dacă are predispoziții spre anxietate și/sau depresie);
• factorilor de mediu (dacă persoana dorește neapărat să se încadreze în idealurile de frumusețe promovate de către media, aceasta va încerca pe cât posibil să aibă o siluetă mult prea suplă decât normalul. De asemenea, persoanele care au fost victimele unor abuzuri sexuale sau fizice în copilărie, sunt mai predispuse în a dezvolta bulimie);
• factorilor genetici și fiziologici (obezitatea în copilărie și pubertatea precoce sunt predispozanții tulburării de bulimie. De asemenea, tulburarea poate fi transmisă genetic).

Cum o putem combate?

Din cauza faptului că bulimia nervoasă este o tulburare care a apărut în urma adoptării constante a unor comportamente dezadaptative, perpetuarea acestor comportamente devine un obicei al persoanelor afectate. Astfel, pentru a încerca modificarea comportamentelor respective, trebuie implementată o modalitate nouă de a face față situațiilor în care impulsul de a mânca compulsiv, sau cel de a face prea mult sport, sau cel de a vomita, este unul foarte puternic. Astfel, persoana care se confruntă cu bulimia nervoasă va fi încurajată să urmeze o dietă în care cantitatea de mâncare să fie una normală.

Alături de stabilirea unei noi diete, este de ajutor ca persoana cu tulburarea bulimică să aibă autocompasiune, adică o atitudine blândă și o modalitate de a vorbi cu sine în mod înțelegător, chiar dacă nu va reuși din prima să își urmeze dieta și pașii pe care și i-a stabilit pentru a urma calea vindecării.

Din cauza faptului că adesea persoanele bulimice au tendința de a fi excesiv de autocritice și de a resimți vinovăție după ce mânâncă mai mult decât ar fi trebuit, este de preferat ca acestea să practice meditația mindfulness (Katterman, 2014). Cea din urmă ajută la ințelegerea importanței conștientizării experiențelor interne (emoții, senzații fiziologice), facilitează auto-acceptarea, ajută la flexibilizarea cognitivă, ajută la cultivarea compasiunii și iertării și la ameliorarea modurilor de a face față emoțiilor și situațiilor în mod adaptativ (Katterman, 2014).

Este important ca persoana care suferă de bulimie să aibă momente de autoreflecție, în timpul cărora să se gândească la sferele vieții sale care au fost cele mai afectate de către această tulburare. Ulterior, le poate scrie pe hârtie ca să le aibă în față, iar apoi să înceapă să stabilească mici obiective pe care să fie sigură că le va putea îndeplini.

O altă modalitate de a combate bulimia este prin terapia cognitiv comportamentală (CBT), care se poate desfășura atât în grup cât și individual (Mitchell, 2007). Această terapie are rolul de a restructura gândurile dezadaptative și de a corecta comportamentele disfuncționale. Vor fi setate obiectivele și identificate tiparele obișnuite ale persoanei cu bulimie, pentru ca apoi comportamentul să îi fie monitorizat și ținute în evidență progresele sau recăderile (Fain, 2011).

Bibliografie

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (DSM-5®). American Psychiatric Pub.

Fain, J. (2011). The self-compassion diet: A step-by-step program to lose weight with loving-kindness. Sounds True.

Katterman, S. N., Kleinman, B. M., Hood, M. M., Nackers, L. M., & Corsica, J. A. (2014). Mindfulness meditation as an intervention for binge eating, emotional eating, and weight loss: a systematic review. Eating behaviors, 15(2), 197-204.

McElroy, S. L., Guerdjikova, A. I., Mori, N., & Romo-Nava, F. (2019). Progress in developing pharmacologic agents to treat bulimia nervosa. CNS drugs, 33(1), 31-46.

Mitchell, J. E., Agras, S., & Wonderlich, S. (2007). Treatment of bulimia nervosa: where are we and where are we going?. International Journal of Eating Disorders, 40(2), 95-101.

Autor: Schintee Naina