În mintea unei persoane cu depresie

Te-ai gândit vreodată că perspectiva ta asupra timpului, asupra trecutului, prezentului și viitorului poate influența felul în care îți trăiești viața și în care te simți? Oamenii diferă în modul în care conceptualizează timpul, existând variații de la o persoană la alta în ceea ce privește perspectiva temporală psihologică (Tseferidi, Griva, & Anagnostopoulos, 2017). Acest lucru are diverse implicații pentru viața noastră. Spre exemplu poate influența stima de sine, modul în care facem față situațiilor cu care ne confruntăm, starea noastră de bine etc. (Lefèvre și colab., 2019).

Probabil te întrebi, ce este această perspectivă temporală? Aceasta ar putea fi definită ca fiind perspectiva unui individ față de trecutul, prezentul și viitorul propriu (Lefèvre și colab., 2019), felul în care interpretează evenimentele prin care a trecut, cum le vede pe cele din prezent, dar și cum le anticipează pe cele ce urmează. Zimbardo & Boyd (1999) au identificat 5 dimensiuni ale perspectivei temporale, fiecare având un rol major în gândurile și comportamentele noastre, influențând interpretarea situațiilor cu care ne întâlnim:

• trecut pozitiv – atitudinea pozitivă față de trecut
• trecut negativ - atitudinea negativă și aversivă față de trecut
• prezent fatalist - atitudinea fatalistă și fără speranță față de viață
• prezent hedonist - atitudinea hedonistă și de asumare a riscurilor față de viață
• viitor – orientare generală spre viitor, planificare pentru atingerea obiectivelor viitoare

Perspectiva asupra timpului este foarte evident alterată în cazul persoanelor cu depresie. În ceea ce privește trecutul, cercetătorii sugerează că perspectiva temporală a indivizilor depresivi e marcată de amintiri negative, fiind hipersensibili la experiențe trecute negative, pe care le trăiesc într-un mod generalizat și absolut (Beck, 1976). Aceștia ar putea gândi ceva de genul ,,Nimeni nu m-a iubit vreodată”. Aici se mai adaugă și posibile gânduri ruminative, adică anumite gânduri repetitive, excesive legate de un eveniment, cum ar fi ,,De ce mi s-a întâmplat asta mie?” (Nolen-Hoeksema și colab., 2008). Această memorie autobiografică suprageneralizată (memoria legată de evenimentele personale de viață) duce la convingeri negative despre sine, precum „Am eșuat toată viața” sau „Sunt inutil” (Beck, 1976).

În cazul perspectivei asupra viitorului, studiile anterioare evidențiază o tendință spre pesimism în cazul persoanelor depresive, însoțit de multe ori și de gânduri ruminative, precum ,,Ce o să se întâmple?”. Ele supraestimează probabilitatea unor evenimente negative în viitor și subestimează probabilitatea celor pozitive. Un exemplu de gând care ar putea apărea este ,,Nu o să fie niciodată lucrurile mai bune pentru mine”, ,,O să fiu un eșec toată viața”. Interesant este că acest pesimism nu se reflectă atunci când li se cere să evalueze probabilitatea unor evenimente pentru alții (MacLeod & Salaminiou, 2001).

Cum ar arăta profilul unei persoane cu simptomatologie depresivă?

• Concentrare mai mare pe trecutul negativ
• Tendință mai mare de a vedea prezentul în mod fatalist
• Capacitate mai mică de a vedea prezentul în mod hedonist
• Tendință de a vedea trecutul pozitiv
• Fără diferențe în ceea ce privește viitorul

De ce ar arăta așa perspectiva asupra timpului în cazul unei persoane cu depresie? Cercetătorii emit câteva ipoteze. Prima ar fi că indivizii depresivi tind să-și amintească situațiile din trecut cu un sentiment de pierdere, regret, vinovăție sau eșec, amintiri care influențează, de asemenea, percepția prezentului și viitorului. Dacă cineva este convins că a eșuat toată viața,  poate dezvolta sentimentul că situația actuală nu va fi diferită și va continua să se repete și în viitor. Perspectiva hedonistă asupra prezentului e absentă deoarece indivizii nu reușesc să se concentreze asupra momentului prezent, să se bucure de el, aspect care e în acord cu scăderea plăcerii și interesului pentru activități, specifică depresiei. De asemenea, sentimentul de resemnare și lipsa de control într-un prezent fatalist („Nu pot face nimic să schimb asta”) duce la atitudinea comună în depresie că lucrurile nu se vor îmbunătăți niciodată, explicând retragerea din activitățile prezente (Lefèvre și colab., 2019).

Probabil că v-a atras atenția faptul că aceștia prezintă și tendința de a vedea trecutul în mod pozitiv. Cercetătorii explică acest rezultat prin ideea de ,,nostalgie dureroasă”. Indivizii depresivi tind să creadă că „totul a fost mai bine înainte”, „viața era mai ușoară în trecut”, având un sentiment de nostalgie asociat cu convingerea că fericirea trecutului nu mai poate fi atinsă (Beck, 1976). În plus, absența diferențelor în ceea ce privește viitorul, este explicată de autori prin utilizarea unui instrument de măsurare care conceptualizează viitorul în termeni de planificare și rezolvare de probleme. Dacă ar fi fost inclusă o dimensiune care vizează perspectiva negativă asupra viitorului, a pesimismului, aceștia susțin că rezultatele ar fi fost diferite între cei cu simptomatologie depresivă și cei care nu au această tulburare (Lefèvre și colab., 2019).

Potrivit lui Beck (1976), tristețea și anhedonia (scăderea plăcerii pentru activități care anterior aduceau o stare de bine) în depresie ar apărea tocmai din această perspectivă alterată asupra timpului, din focalizarea pe experiențele negative trecute și pesimismul față de viitor, care reduc motivația persoanelor de a se angaja în activități: „când un individ crede că nu poate reuși să realizeze o sarcină, cel mai probabil va renunța să încerce” (Beck, 1976).

Bibliografie:

Beck, A. (2017). La thérapie cognitive et les troubles émotionnels. De Boeck Supérieur.

Lefèvre, H. K., Mirabel-Sarron, C., Docteur, A., Leclerc, V., Laszcz, A., Gorwood, P., & Bungener, C. (2019). Time perspective differences between depressed patients and non-depressed participants, and their relationships with depressive and anxiety symptoms. Journal of affective disorders, 246, 320-326.

MacLeod, A. K., & Salaminiou, E. (2001). Reduced positive future-thinking in depression: Cognitive and affective factors. Cognition & Emotion, 15(1), 99-107.

Nolen-Hoeksema, S., Wisco, B. E., & Lyubomirsky, S. (2008). Rethinking rumination. Perspectives on psychological science, 3(5), 400-424.

Tseferidi, S. I., Griva, F., & Anagnostopoulos, F. (2017). Time to get happy: associations of time perspective with indicators of well-being. Psychology, health & medicine, 22(5), 618-624.

Zimbardo, P. and Boyd, JN. (1999). Putting time in perspective. Journal of Personality and Social Psychology, 77(6): 1271–1288.

Autor: Andreea Sorina-Ioica