Relațiile romantice: rezultatul influențelor timpurii?
Influențele comportamentale timpurii
Interacțiunile timpurii dintre copii și familiile lor sunt extrem de valoroase în dezvoltarea viitorului adult. Copilul este cel ce va prelua din familie modelele de comportament și relaționare, pe care le va duce mai departe ca adult. Acestea își vor pune amprenta, nu numai asupra comportamentului și alegerilor sale, ci, s-a demonstrat că sunt strâns legate de alegerea unui tip specific de partener.
Studii recente arată totuși că nu numai familia impactează viața viitorului adult, ci aceasta este puternic influențată și de către prieteni. Expunerea la comportamente agresive (din punct de vedere fizic, emoțional, psihologic, verbal), fie în mediul familial, fie în mediul social extins, poate semnala începutul parcurgerii unui drum către dezvoltarea relațiilor de cuplu dominate de furie, control și frică.
Un studiu pe termen lung cu rezultate edificatoare
Într-un studiu al Departamentului de Psihologie al Universității de Stat din Arizona, publicat la începutul anului 2018, s-a investigat impactul pe termen lung al familiei și prietenilor asupra relațiilor de cuplu. S-a descoperit că influența negativă a prietenilor și a grupului, pe lângă cea a familiei, este asociată cu comportamente antisociale ce conduc la relații de cuplu dependente și constrângătoare.
Cercetătorii au studiat 230 de adulți din relații de cuplu stabile, ca parte a unui studiu pe termen lung început cu aproape 20 de ani în urmă. Participanții aveau vârste cuprinse între 10 și 12 ani la începutul studiului. Prima etapă a constat în observarea detaliată a relației dintre copil și familie, mai exact între copil și părinții săi.
Ulterior, când participanții aveau 16-17 ani, li s-a cerut să aducă un prieten de același sex în laborator. În timp ce erau surprinși pe camerele de luat vederi, prietenii adolescenți discutau despre subiecte precum planificarea unor petreceri sau activități, probleme, ale unuia sau altuia dintre ei, scopuri pentru anul următor, utilizarea alcoolului și a drogurilor, alți prieteni din aceleași grupuri sociale sau întâlniri. Aceste filmări erau urmărite de cercetători, care clasificau ulterior conversația în termeni de apartenență la grup și alte caracteristici ale comunicării.
Participanții știau că sunt filmați, însă unii din ei au ales totuși să discute subiecte nepotrivite, și chiar să se îndemne unul pe celălalt să răspundă provocării. Să presupunem că unul din adolescenți ar fi spus ceva ce ar fi putut încălca normele sociale, iar celălalt ar fi râs, apoi s-ar fi angajat amândoi într-o conversație despre acte deviante și obiectivizarea persoanelor de sex opus. Cercetătorii au descoperit că atât fetele cât și băieții adolescenți puteau intra cu ușurință într-o astfel de interacțiune.
În același studiu, aceiași participanți, aflați acum la vârstă adultă (28-30 de ani), au venit în laborator împreună cu partenerul de viață. La fel ca în adolescență, au fost rugați să poarte o conversație în prezența camerelor de luat vederi despre planificarea unor activități, provocările relației, cum s-au cunoscut, gelozie și abuz.
Cercetătorii au clasificat din nou comunicarea între cupluri, explorând amănunțit comportamentele care păreau constrângătoare, dominatoare și nesănătoase. Afirmații precum „te urăsc în acest moment” și amenințările cu violența indicau o relație constrângătoare. Aspecte ale limbajului non-verbal (gestică, mimică), precum capul plecat, ochii dați peste cap, depărtarea de partener atunci când acesta solicita un răspuns, erau, totodată, indicatori ai unei relații nesănătoase.
Analizând aceste rezultate s-a descoperit că participanții care s-au angajat în interacțiuni deviante la vârsta adolescentă au fost mult mai predispuși la a dezvolta comportamente nesănătoase și constrângătoare la vârsta adultă. Ca și în adolescență, rezultalele au inclus femei și bărbați deopotrivă.
O caracteristică importantă a acestui studiu este tocmai observarea directă a comportamentelor adolescenților în interacțiunea cu prietenii lor și cu partenerii la vârsta adultă. Mulți indivizi nu sunt conștienți de cât de negativ sunt percepute comportamentele lor de către cei din jur. La nivel declarativ relația este descrisă ca fiind pozitivă, însă când sunt observați în interacțiune cu partenerii lor, ei utilizează, de fapt, strategii ostile și nesănătoase.
O relație dominatoare de cuplu este problematică întrucât poate afecta sănătatea emoțională și psihică a partenerilor, dar și a copiilor implicați, creând efecte pe mai multe generații, iar comportamentele de amenințare și control pot conduce adesea la violență fizică.
Deși numărul victimelor violenței domestice este în creștere de la an la an, nu se iau, din nefericire, prea multe măsuri pentru prevenția acesteia. Nu se acordă suficient interes precursorilor comportamentali ai agresorului, deși semnalele par să apară destul de devreme în dezvoltarea sa, așa cum reiese și din acest studiu.
Rezultatele studiului mai arată și că în funcție de calitatea relației părinte-copil, măsurată la vârsta de 10-12 ani, a putut fi prezisă caracteristica dominatoare a relației romantice, 20 de ani mai târziu. Legătura dintre stilul de parenting din copilărie și tendința către anumite tipuri de prieteni în adolescență este importantă. Cu cât relația părinte copil a fost mai tensionată, cu atât mai mult s-a creat predispoziția către interacționarea adolescentului cu prieteni care se puteau angaja cu ușurință în comportamente deviante.
Ani mai târziu, comportamentele deviante din adolescență și-au pus amprenta asupra relațiilor de cuplu. Așadar relațiile timpurii cu părinții și modul de interacțiune cu prietenii și grupurile sociale, sunt cele ce vor influența profund, mai târziu, alegerea partenerului și tipologia relației de cuplu.
Articol scris de: Băețelu Violeta
