Inteligențele multiple
Dacă o persoană are rezultate foarte bune la învățătură sau obține scoruri mari la testele de inteligență este catalogată ca fiind „o persoană inteligentă”. Dar ce putem spune despre persoanele care nu obțin cele mai bune rezultate la învățătură sau poate nu obțin cele mai mari scoruri la testele de inteligență? Aceste persoane nu pot fi considerate inteligente?
Personalități precum Einstein, Mozart, Picasso, Darwin, Churchill sau Freud sunt recunoscute în toată lumea ca fiind persoane inteligente dar fiecare dintre ei a întâmpinat probleme la școală. Așadar, au fost sau nu inteligenți acești oameni? Rezultatele la învățătură ne definesc sau nu inteligența?
Hovard Gardner în 1983 a dezvoltat Teoria Inteligențelor Multiple, această teorie nu se bazează pe IQ ci propune în schimb opt tipuri diferite de inteligență și anume: lingvistică/verbală, logico-matematică, spațială/vizuală, kinestezică, muzicală/ritmică, intrapersonală, interpersonală și naturalistă.
Inteligența lingvistică sau verbală este cel mai des folosită în comunicare, este inteligența specifică scriitorilor. Persoanele care au acest tip de inteligență dezvoltat gândesc în cuvinte, citesc mult, se pot exprima clar, pot învăța foarte ușor limbi străine, folosesc metafore în comunicare.
Inteligența logico-matematică este specifică persoanelor care se gandesc la „cauză-efect”, care înțeleg foarte ușor relațiile dintre acțiuni sau obiecte, au abilitate de a calcula sau de a efectua operații logice sau matematice complexe cu ușurință. Persoanele cu acest tip de inteligență dezvoltat pot deveni foarte buni economiști sau manageri deoarece deciziile lor se bazează peun suport lgic și matematic.
Inteligența spațială sau vizuală este bine dezvoltată la persoanele care gândesc în imagini și este de obicei întâlnită la arhitecți, pictori sau fotografi. Persoanele cu acest tip de inteligență bine dezvoltat au abilitatea de a gandi în trei dimensiuni și o imaginație foarte bine dezvoltată ce îi ajută la recreerea unor aspecte ale existenței vizuale.
Inteligența kinestezică este specifică dansatorilor, sportivilor sau sculptorilor. Oamenii cu acest tip de inteligență gândesc în mișcări, își folosesc corpul într-un mod abil iar relația „minte-corp” este foarte bine dezvoltată permițându-le să se exprime foarte bine cu ajutorul mișcărilor corpului.
Inteligența muzicală/ritmică este întâlnită la muzicieni, coregrafi, dansatori, compozitori. Persoanele cu acest tip de inteligență gândesc în sunete, în ritmuri, sunt mai sensibili la tonul, timbrul și intensitatea sunetelor, recunosc și reproduc foarte ușor muzica atât cu un instrument cât și cu vocea. Ascultarea activă este de asemenea foarte bine dezvoltată la aceste personae precum și legătura dintre muzică și propriile emoții.
Inteligența intrapersonală se referă la capacitatea unei persoane de a gândi despre sine și de se înțelege. Persoanele cu aceast tip de inteligență bine dezvoltat au o imagine de sine corectă, au capacitate de autodisciplina, își cunosc foarte bine atât punctele forte cât și limitele, au un control foarte bun al gândurilor și emoțiilor.
Inteligența interpersonală spre deosebire de cea intrapersonală se bazează pe capacitatea persoanei de a evalua starea de spirit a celor din jur. Persoanele cu acest tip de inteligență au abilitatea de a se adapta ușor la solicitări, empatizează cu cei din jurul lor și le înțeleg modul de funcționare, pot fi buni conducători sau antreprenori. De asemenea, persoanele cu acest tip de inteligență dezvoltat precum și cele cu inteligența intrapersonală bine dezvoltată pot fi buni psiholgi.
Inteligența naturalistă este specifică ecologiștilor, biologilor, astrologilor sau exploratorilor. Persoanele cu acest tip de inteligență au un interes dezvoltat pentru plante, animale sau studii științifice, interacționează eficient cu creature vii. De asemenea au abilitatea atât d a recunoaște cât și de a clasifica specii, indivizi sau relații ecolgice.
Așadar, cu ajutorul teoriei lui Hovard Gardner putem afirma faptul că inteligența unei persoane nu este bazată doar pe IQ-ul acesteia, pe rezultatele obținute la învățătură sau la testele de inteligență. Dacă descoperim că nu suntem foarte buni la anumite materii sau în anumite domenii nu trebuie să ne descurajăm sau să ne considerăm mai puțin inteligenți, trebuie doar să fim atenți la lucrurile la care ne descurcăm cu ușurință și astfel să descoperim ce tip de inteligență avem mai dezvoltat.
Un articol scris de:
Larisa Nedelea
