Imagine articol
Descoperă · 11 iun. 2019, 16:03:02

Cum acționează muzica asupra creierului?

Pentru a explica modul în care muzica acționează asupra creierului au fost invocate două mecanisme. Potrivit unor autori, muzica ar solicita rețeaua cerebrală care este de asemenea implicată în realizarea sarcinilor ce solicită memoria, capacitățile vizual-spațiale și limbajul. Solicitarea regulată a acestei rețele ar conduce automat la o eficiență mai sporită a ei. Potrivit altor autori, muzica ar modifica doar ritmul respirației, permițând astfel o mai bună oxigenare a creierului. Conform acestei din urmă ipoteze, muzica ar acționa asupra creierului printr-un mecanism nespecific, apropiat de cel al simplei activități fizice sau al relaxării. 

În ceea ce privește efectele muzicii asupra parametrilor cardio respiratori, un studiu a arătat că ascultarea muzicii nu diminuează ritmul cardiac (și nu mărește, de altfel, nici atenția), așa cum o face relaxarea, simpla concentrare sau chiar odihna în liniște. Relaxarea ar aduce o mai importantă senzație subiectivă de destindere fizică, precum și consecințe obiective mai intense ale acesteia. Aceste prime date arată că muzica și relaxarea au efecte distincte asupra capacităților de judecată și de învățare (asupra cărora muzica este cea cea mai eficientă), pe de o parte, și destinderii fizice și psihice (asupra cărora relaxarea este cea mai eficientă), pe de altă parte. Faptul de a asculta muzică permite, fără nicio îndoială, reducerea efectelor stresului, așa cum o arată rezultatele unor alte studii. Potrivit acestor date, ascultarea muzicii (Vangelis) permite într-adevăr stabilizarea rapidă a procentului de cortizol în sânge (cortizolul fiind un hormon al stresului) la studenți care tocmai au făcut față unei probe stresante (să pregătească un discurs sau să-l rostească). În mod contrar, procentul de cortizol al studenților care stau în liniște în urma acestei probe continuă să crească. 

Potrivit unei echipe din Iowa City, Statele Unite ale Americii, efectele audiției muzicale asupra trăirilor emoționale și asupra corpului (în special tensiunea arterială și respirația) implică regiuni distincte ale creierului . Acest rezultat implică faptul că persoanele al căror corp nu ar mai reacționa aparent la muzică ar putea totuși să rămână sensibile la aceasta din punct de vedere emoțional. Acest fapt permite luarea în considerare a muzicii ca instrument terapeutic (muzicoterapie) favorizând emoțiile și comunicarea, inclusiv la persoanele care exprimă spontan puține emoții (printre care persoanele afectate de demențe senile sau care prezintă anumite leziuni ale creierului, de exemplu). 

Un alt studiu a luat în considerare efectele muzicii asociate cu exercițiul fizic asupra performanțelor cognitive ale unui număr de 33 persoane adulte într-un context de reeducare cardiacă. Faptul de a se adresa unor persoane care suferă de probleme coronariene a permis punerea în aplicare a unui studiu controlat: aceleași ședințe de exerciții fizice pe covorul rulant au putut fi practicate mai întâi ascultând muzică, iar apoi, după o săptămână, fără aceasta, de către jumătate dintre participanți, cealaltă beneficiind de aceleași ședințe, dar în ordine inversă (fără muzică, apoi cu muzică). Acest tip de experiență permite controlarea efectului de ordine a ședințelor. Testele cognitive utilizate după fiecare ședință erau exerciții de fluență, adică teste în care trebuie reproduse un maximum de cuvinte într-un timp limitat. Acest model de teste se bazează pe funcționarea lobului prefrontal. Piesa muzicală utilizată era extrasă din „Cele patru anotimpuri” de Vivaldi. Participanții au prezentat rezultate cognitive mai bune după ședințele în care au ascultat muzică, mergând în același timp pe covor. Acest studiu a arătat că muzica este benefică pentru cogniție și că efectele sale sunt susceptibile de a se combina cu cele ale exercițiului fizic. 

Ce gen de muzică este cea mai benefică pentru cogniție? 

Datorită rezultatelor încurajatoare obținute de către autorii care le-au oferit subiecților să asculte Mozart, s-a vorbit numaidecât de un „efect Mozart”. Spus mai pe larg, muzica clasică atrage după sine efecte specifice? Unii autori au comparat (prin înregistrarea potențialelor evocate) activitatea electrică a creierului muzicienilor clasici cu cea a rockerilor care ascultau „Simfonia a doua” de Beethoven, respectiv piesa de Steve Vai (compozitor de muzică rock). Acești autori au arătat, pe de o parte, că faptul de a asculta un anumit gen de muzică nu atrage după sine aceleași efecte asupra specialiștilor în acest gen de muzică și asupra celorlalți. Astfel, muzicienii clasici ascultând muzică clasică și rockerii ascultând muzică rock au activat mai puține resurse cognitiv datorită cunoașterii prealabile de către ei a muzicii pe care au ascultat-o. În schimb, doar muzica clasică a fost asociată cu un efect favorabil cogniției, regăsit la toți participanții, atât la rockeri, cât și la muzicienii clasici. Acest efect, pus în evidență prin măsurarea unei unde numite unda N200, s-ar exercita la un nivel de pre-atenție. Bogăția armonică, profunzimea timbrului și resursele orchestrației ce caracterizează muzica lui Beethoven ar putea explica acest efect pre-cognitiv. Pe de altă parte, expertiza într-un domeniu muzical specific sau simpla familiarizare cu stilul muzical ar explica efectele asupra dispoziției, plăcerea resimțită și preferințele muzicale. 

Sursa:

Nicolas Franck (2014). „Antrenați-vă și protejați-vă creierul: mai multă vitalitate cerebrală”, Editura Trei, București. 

Login Ca sa adaugi un comentariu trebuie sa te loghezi.

Articole Similare