Anxietatea la copii

Un copil de 9 ani are note foarte bune la școală, dar se ceartă cu fratele lui acasă. Fiica de 11 ani răbufnește față de mamă și critică tot ce aceasta. Copilul de 6 ani plânge în fiecare dimineață când părinții îl duc la școală. Fiul de 10 ani are dureri de cap zilnic, astfel încât niciodată nu pleacă la timp spre școală. Fiica de 8 ani nu poate dormi noaptea. Fiecare dintre aceste situații sunt provocatoare în felul lor și par a fi nerelaționate, dar ele ar putea avea un punct comun – anxietatea.

Anxietatea la copii se manifestă diferit față de ceea ce simt adulții. Tulburările de anxietate la copii sunt din ce în ce mai comune și par să atingă un punct maxim în timpul anului școlar. Deoarece deseori anxietatea se manifestă ca o constelație de comportamente negative sau chiar agresive, este dificil să ne dăm seama ce se întâmplă de fapt în lumea copilului. 

Părinții și cadrele didactice observă aceste comportamente negative, mai ales atunci când ele apar brusc, dar nu întotdeauna își dau seama care este cauza lor. Psihologul Eileen Kennedy-Moore spunea „tindem să ne gândim la copiii anxioși ca la niște fluturași delicați, dar atunci când copiii sunt speriați pot fi agresivi, încercând să scape de situațiile care le provoacă anxietate sau să le evite”.

Cum putem identifica simptomele anxietății la copii

Deseori, copiii se confruntă cu aceste emoții pentru prima dată, fără nicio avertizare și nu știu cum să le gestioneze. Copiii nu fac aproape niciodată legătura dintre o durere de stomac, senzația de amețeală și anxietate. Din fericire, în prezent există mai multe intervenții eficiente pentru anxietate, iar acestea funcționează cel mai bine atunci când sunt implementate rapid după identificarea problemei.

Simptomele unui copil cu anxietate pot fi:

• Plângeri psihosomatice: dureri de stomac sau de cap frecvente, dureri ale musculaturii fără o cauză anume sau alte dureri pot fi simptome ale anxietății. Copiii nu vor spune că s-au simțit anxioși la școală, dar vor spune „mi-a fost foarte rău azi la școală. Mâine trebuie să stau acasă”.

• Furie și iritabilitate: mulți copii au „crize de furie” atunci când sunt foarte obosiți sau copleșiți de o situație sau de emoțiile pe care le simt. Merită să acordăm atenție acestor episoade de furie atunci când sunt frecvente și durează mult timp. Deseori anxietatea poate să se manifeste prin furie intensă și o lipsă de reglare a emoțiilor.

• Tristețe: copiii anxioși pot să se „agațe” de părinți sau alte persoane cu care au legături de atașament, pot să pară copleșiți sau triști. Adesea plâng din senin, fără niciun motiv.

• Izolare și evitare: Adesea, copiii anxioși se izolează de ceilalți (la școală, grădiniță etc). Evită să petreacă timp cu alți copii în afara școlii și aleg să se retragă acasă, unde e un mediu confortabil și sigur. Mai mult, procrastinează foarte mult și evită să se implice în diferite provocări.

• Oboseală: a avea de-a face cu anxietatea poate fi extenuant. Un semn al anxietății ar putea fi faptul că, un copil care înainte era foarte activ, se plânge de oboseală.

• Concentrare scăzută: dificultatea de a sta concentrat pe o sarcină la școală sau acasă poate sa fie un alt semn al anxietății.

• Refuzul de a merge la școală: școala poate să pară un exercițiu de supraviețuire pentru unii copii. Refuzul de a merge la școală sau cererile repetate de a merge acasă sunt semnale de alarmă atât pentru părinți, cât și pentru cadrele didactice.

• Întrebări repetate: anxietatea este caracterizată de cererile de reasigurare. Astfel, copiii cu anxietate sunt preocupați de siguranța lor, dar și a familiei lor. Adesea pun aceleași întrebări de mai multe ori și le cer adulților reasigurări.

Cauzele anxietății sunt multiple. Aceastea pot include cauze genetice, dar și alte motive care vin din mediul în care trăiește copilul, precum presiunea academică, bullying, tranziția de la o situație la alta (mutarea la o altă școală sau într-un alt oraș sau chiar începerea școlii), pierderile suferite (divorțul părinților sau pierderea cuiva drag) sau abuzul. 

Adesea adulții încearcă să îi protejeze pe copii de anumite evenimente, ascunzându-le, dar copiii sunt mai atenți și înțeleg mai bine lucrurile decât credem noi. Partea bună este că există mai multe metode prin care îi putem ajuta pe copii:

• Exerciții de relaxare sau de mindfullness;
• Exerciții de relaxare progresivă;
• Folosirea unei cutii în care copilul pune grijile deoparte pentru mai târziu;
• O dietă sănătoasă, un program constant de somn, hidratare și timp pentru joacă și exerciții fizice.

Anxietatea poate să pară copleșitoare, însă ea poate fi gestionată. Desigur, ajutorul unui profesionist e binevenit atât pentru o identificare corectă a semnelor care ne-au atras atenția, cât și pentru a învăța copilul, dar și părinții cum să facă față eficient anxietății. Atunci când copiii înțeleg simptomele lor, ei preiau controlul și învață cum să fie rezilienți.

Sursa: https://www.washingtonpost.com/news/parenting/wp/2018/10/09/what-does-childhood-anxiety-look-like-probably-not-what-you-think/?noredirect=on&utm_term=.56daf65a4f7f

Articol scris de: Roxana Vescan