Află cum se formează cercul vicios al gândurilor

CERCUL VICIOS AL GÂNDURILOR, EMOȚIILOR ȘI AL COMPORTAMENTELOR

Gândurile, emoțiile și comportamentele pot părea dimensiuni diferite care țin de existența noastră; cu toate acestea, ele sunt interconectate. După cum sugerează literatura specifică terapiei cognitiv- comportamentală, cele trei componente derivă unul din altul, formând astfel un cerc vicios. 

Așadar, în momentul în care gândurile automate ne apar în minte, efectul imediat este resimțirea unor emoții și ulterior realizarea unor comportamente congruente cu această stare. Scopul urmărit de acest articol este diferențierea între diversele cercuri vicioase în care putem fi agrenanți.

Distincția este realizată de emoția pe care o simțim, creând trei mari direcții în cadrul terapiei cognivtiv- comportamentală: depresia, anxietatea și furia.

Dacă ne aflăm în prima categorie, cea a oamenilor încercați de depresie, este bine să cunoaștem unele detalii care să ne ofere o mai bună înțelegere a stării noastre.

Emoția etichetată sub forma „tristețe profundă” sau „depresie” are în spate tendința de a ne evalua negativ pe noi înșine, dar și pe ceilalți din jur. S-ar putea spune chiar că este asemănător cu a privi întreaga lume printr-o lentilă mai sumbră decât cea a realității.

Între categoriile de gânduri provocate de această emoție se regăsește credința că „totul este fără speranță, nimic nu poate fi schimbat”, faptul că „sunt fără folos, sunt inutil”, „totul este vina mea”, „lumea este un loc groaznic, toate merg aiurea”.

Exemplele oferite ar trebui tratate ca niște categorii mai generale care să ne ajute în identificare gândurilor disfuncționale cu care ne confuntăm. Disfuncționalitatea se înțelege ca o afectare a activității noastre zilnice normale, recurgâng la unele comportamente care ne îngreunează traiul.

CUM NE POATE INFLUENȚA ACEST CERC VICIOS?

Așadar, gândurile negative pe care le avem ne dau o anumită emoție, în cazul de față depresie, iar acestea la rândul lor ne conduc la anumite comportamente (de ex. să ne izolăm de ceilalți).

Între manifestările asociate cu tristețea profundă se regăsesc oboseala/letargia, dificultatea de concentrare, probleme în ceea ce privește somnul și/sau mâncatul, lipsa interesul și implicării în activități care poate altădată ne cauzau plăcere.

În cazul în care emoția pe care o resimțim este mai degrabă anxietate (teamă acută), un lucru important este șă înțelegem că             aceasta poate apărea chiar și în momente în care pericolul nu este unul real.

Acest lucru ne indică faptul că un stimul în sine (ex: un examen, o prezentare în fața comisiei, un interviu, o schimbare majoră în viață)  nu este cel care ne activează teama extremă, ci gândurile automate care ne încețoșează mintea.

Între categoriile care includ gândurile negative asociate cu anxietatea se regăsesc credința că „sunt în pericol chiar acum”, „ceva groaznic se va întâmpla”, „nu voi fi în stare să fac față...”.

Se poate observa că, spre deosbire de depresie, gândurile fac referire la viitorul incert și capcanele ascunse în el; în depresie orientarea și evaluarea negativă sunt direcționate spre evenimente trăite în trecut.

Știm așadar că anumitți stimuli ne generează unele gânduri disfuncționale relaționate cu viitorul și acestea la rândul lor ne creează starea de anxietate; ceea ce trebuie sa mai adăugăm sunt comportamentele asociate cu acestea. Într-un singur cuvânt, modul comportamental de a reacționa în fața temerii acute este „evitarea”.

Tendința noastră este aceea de a evita anumiți oameni sau unele locuri, de a nu mai ieși din casă sau cu prietenii, de a schimba locul de muncă ori de a pleca mai repede de la lucru, uneori și sub forma dependenței față de alte persoane, nevoia extremă de a fi însoțit în diferite contexte.

Furia este rezultatul raportării la diverse situații ca și cum noi (persoanele în cauză) am fi fost tratați necorespunzător sau nerespectați ori ca și cum ceilalți ar fi încălcat prea multe reguli sau așteptări pe care noi le avem. Modul acesta de a transpune în gânduri diverse evenimente ne face adesea să simțim furie și, ulterior, să acționăm într-o manieră agresivă.

În ceea ce privesc gândurile disfuncționale, ele pot fi formulate mai specific sub forme precum „iar sunt tratat incorect”, „oamenii aceștia nu mă respectă niciodată”, „nu mai suport că încalcă mereu regulile!”, „nu pot tolera așa ceva!”.

În consecință, furia pune stăpânire pe noi și ne orientează spre anumite comportamente agresive, disfuncționale cum este contrazisul sau cearta, strigatul la altcineva, lovitul (atacatul), adoptarea unor expresii faciale specifice (ex: încruntat) și uneori adoptarea unei poziții statice, deși în interior lucrurile „clocotesc”.

Aceste comportamente funcționează ca o favorizare pentru următoarele gânduri disfuncționale, închizând astfel cercul vicios. De exemplu, să presupunem că un coleg de muncă mi-a amestecat hârtiile din mai multe dosare; gândul care mă deranjează este „Iar ăsta mi-a amestecat lucrurile și nu mă pot apuca de treabă!”, așa că încep să mă simt furios.

Mă pornesc spre biroul lui, încep să strig la el, îl cert că iar a fost neatent și îi spun că eu iar îmi pierd vremea organizând dosare în loc să mă apuc de muncă. Ulterior, mă gândesc că „Nu mai suport situația și cu atât mai mult să îi tot explic și el tot să nu priceapă!”

Conștientizarea existenței gândurilor, emoțiilor și comportamentelor a fost baza realizării primului pas al terapiei cognitiv-comportamentale, modul în care ele se influențează unele pe altele fiind cel de-al doilea.

Cele două etape precizate sunt absolut necesare pentru existența unui punct de pornire înspre a face schimbări, înspre a lucra la gândurile și comportamentele care ne afectează de atâtea ori în viața de zi cu zi.

Un articol scris de:

Maria Coșuțiu,

Studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB - Cluj