Stilurile de învățare

Învățarea sau reținerea noilor informații este întâlnită de fiecare dintre noi pe parcursul întregii vieți. Fie că încă ești în liceu, fie că ai început facultatea sau poate chiar ai terminat-o, cu siguranță vei mai avea noi informații de reținut de acum înainte. Fiecare avem propria metodă de a învăța dar reținerea noilor informații se poate simplifica dacă descoperim propriul stil de învățare. În continuare voi prezenta pe scurt stilurile de învățare din perspective lui David Kolb cât și clasicele stiluri - auditiv, vizual, kinestezic.

Stilul vizual de învățare, asa cum ne putem da seama din termenul „vizual”, se bazează pe informațiile pe care le primim pe cale vizuală precum imaginile sau schemele. Persoanele care folosesc acest stil de învățare rețin mai uşor când se ajută de imagini, hărți, diagrame sau scheme.

Stilul auditiv se bazează în principal pe informațiile auzite de la ceilalți sau chiar prin verbalizarea proprie a acestora. Cei care folosesc acest stil de învățare sunt mai eficienți în reținerea informațiilor atunci când acestea le sunt explicate de un profesor sau când participă la discuții de grup.

Stilul kinestezic de învățare se referă la reținerea informațiilor cu ajutorul implicării directe în acțiune. Persoanele care folosesc acest stil învață mai uşor atunci când participă la proiecte practice sau scenete.

Perspectiva lui David Kolb asupra stilurilor de învățare este puțin mai complexă decât clasicele stiluri de învățare. Acesta propune abordarea învățării cu ajutorul a patru modalități şi anume experiența concretă, experiența activă, observarea reflexivă şi conceptualizarea abstractă. Aceste patru stiluri sunt construite pe baza a doua antiteze: abstract - concret şi activ -reflexiv.

Activii sau acomodatorii sunt persoanele cărora experiența activă le este mai utilă ca stil de învățare. Aceste persoane doresc tot timpul să experimenteze lucruri noi şi să lucreze cu probleme reale însă le displac proiectele pe termen lung şi planificările în detaliu. Ele detestă lectura dar le plac foarte mult discuțiile de grup şi temele noi. Feedback-ul sau autoevaluarea sunt preferate de persoanele care se  descurcă mai bine cu acest stil de învățare.

Observarea reflexivă este tipică persoanelor cărora le place să colecteze date, să le analizeze şi să le compare însă le este dificil să înceapă proiecte. Recapitulările şi discuțiile pe subiectele de interes sunt preferate de persoanele care preferă acest tip, precum şi lectura şi scrierea. Persoanele cărora li se potriveşte acest stil preferă să fie îndrumate de către profesor, iar acesta să le fie un mentor în rezolvarea sarcinilor.

Conceptualizarea abstractă este specifică teoreticienilor, aceştia sunt atraşi de probleme complexe, proiectele simple li se par plictisitoare şi inutile, au păreri bine definite şi de obicei au tendința să compare informația cu experiențele avute anterior. Persoanele care folosesc acest stil de învățare sunt mai puțin concentrate pe obiecte şi simbolistică, ele preferă să fie ghidate de o autoritate sau când sunt în situații impersonale ce accentuează teoria. Lecturile teoretice şi studiile de caz sunt de mare ajutor pentru aceste persoane.

Experiența activă este des întâlnită în cazul pragmaticilor deoarece acestor persoane le place să compună planuri de acțiune pentru probleme reale iar pentru realizarea lor se folosesc de abilitățile proprii cu o mare uşurință, în timp ce modelele şi teoriile le displac. Raționamentele acestor persoane se bazează în cele mai multe situații pe emoții şi empatie iar fiecare problemă în parte o tratează ca fiind unică. Aceste persoane învăță foarte uşor când au ocazia să se implice în acțiuni şi nu le place să fie îndrumate de o autoritate precum profesorul.

Un articol scris de: Larisa Nedelea