Nu mai țipa la copiii tăi – metode alternative de disciplină!

Aplicarea pedepselor fizice (bătaia), ne spun fără echivoc psihologii, nu este o metodă recomandată pentru educarea copiilor. Dar a ridica vocea, a țipa? Trebuie să recunoaștem, fiecare părinte o face la un moment dat. Cât de rău poate fi?

Destul de dăunător, se pare...

Academia Americană de Pediatrie transmite faptul că ridicarea exagerată a vocii stimulează hormonii de stres ai copiilor și poate produce schimbări în dezvoltarea creierului lor. De asemenea, sugerează că această tehnică nu funcționează în mod special. Mai mult chiar, poate conduce către diverse tipuri de comportamente pe care părinții încearcă să le evite. În plus, niciunui părinte nu îi place să țipe.

Și atunci ce facem? Cum îți poți stăpâni acest impuls, mai ales dacă a devenit un obicei? Cum poți atrage atenția copiilor și cum îi poți face să te asculte?

Iată 5 sfaturi oferite de experți.

1. În primul rând, există o diferență între strigătul de avertizare a unui pericol, de protecție și țipătul ca sursă a mâniei

„Furia în sine este o emoție concepută pentru a schimba comportamentul”, spune doctorul Joseph Shrand, psihiatru și ofițer medical principal al Riverside Community Care din Massachusetts, autor al cărții „Outmarting Anger: 7 Strategies for Defusing Our Most Dangerous Emotion”. „Uneori strigăm pentru a proteja un copil, iar acesta este un alt tip de ridicare a vocii. Acesta este o alarmă. Ridici vocea pentru a avertiza copilul că există un pericol”.

Dacă strigi la copilul tău pentru că este pe punctul de a traversa o stradă fără să se asigure, fie că este pe punctul de a atinge un obiect fierbinte sau pur și simplu pentru că încerci să împiedici oricare alt posibil accident, este foarte bine! Datoria ta este să îți păstrezi copilul în siguranță. Uneori ridicarea vocii te ajută să faci acest lucru.

2. Când simți nevoia să țipi motivat de furie, atinge-ți fruntea…

Ți se pare o alternativă ciudată? Iată de ce merită încercat: „Furia provine din sistemul limbic, care se ocupă de partea emoțională a creierului”, ne transmite dr. Shrand. În schimb zona rațională a creierului, specifică gândirii, este cortexul prefrontal, care ajută în luarea echilibrată a deciziilor și la modul în care te comporți din punct de vedere social. Se întâmplă această zonă să fie localizată chiar în spatele frunții, explică specialistul.

Pentru a evita să ridici vocea, „menține-ți concentrarea la nivel frontal, nu limbic!” spune Shrand. Acesta este motivul pentru care el recomandă să-ți pui mâna pe frunte – chiar și pentru doar una sau două secunde – să inspiri adânc și să expiri, pentru a-ți controla impulsul de a țipa.

„Întreabă-te: Ce vreau să fac și cum pot rezolva acest conflict? De ce sunt furios?”. Această introspecție rapidă - și acțiunea fizică pe frunte care îți reamintește că ești în căutarea unui răspuns rațional și temperat comportamentul copilului tău – te poate ajuta să reprimi dorința de a ridica vocea.

3. …sau încearcă să imiți sunetul un pui de găină.

Carla Naumburg, asistentă medicală și autoare a cărții „Cum să nu-ți pierzi răbdarea față de copiii tăi” (traducere adaptată: „How To Stop Losing Your Sh*t With Your Kids”), optează pentru următoarea alternativă: ia o scurtă pauză și fă literalmente orice altceva în acest timp. Respiră, ia-ți un moment de time-out, fă câteva sărituri, sprijinește-te de un obiect apropiat pentru a te asigura că ești cu picioarele pe pământ. Sau poți să te prostești, într-un mod amuzant.

„Am început să imit sunetul puilor de găină", a spus Naumburg pentru HuffPost, „pentru că ajută la descărcarea energiei negative și pentru că este o acțiune atât de ridicolă, încât îmi distrage atenția complet."

Altă opțiune? Dacă simți că trebuie neapărat să ridici vocea, măcar adresează-te într-un mod neutru, fără să spui lucruri care pot răni cu adevărat. „Poți să țipi fără să spui nimic îngrozitor”, sugerează Jennifer Kolari, terapeut pentru familie: părinți și copii, autoare a volumului „Connected Parenting: How to Raise A Great Kid”. Optează pentru expresia „Oh, sunt atât de supărat!” – pentru a exprima nemulțumirea. Astfel cu siguranță nu vei rosti nimic  răutăcios sau dăunător.

4. Descoperă-ți „vocea de profesor”.

A nu ridica vocea la copii NU înseamnă să treci peste comportamentul lor neadecvat pe care nu îl aprobi. Poți și trebuie să discuți despre aceste probleme, dar cu calm și autoritate. Jennifer Kolari aseamnănă adesea această situație cu avion care se confruntă cu turbulențe: dacă pilotul s-ar ridica și s-ar plimba printre pasageri întrebându-i cu o voce calmă dacă toți sunt în siguranță, probabil că aceștia vor fi confuzi și atenți. În mod similar, dacă pilotul ar începe să țipe, pasagerii și-ar pierde cumpătul și s-ar speria. Dacă pilotul îți vorbește calm, dar ferm și îți explică clar că trebuie să îți pui centura de siguranță imediat, cu siguranță îl vei asculta.

Atunci când strigi nervos la copilul tău, el se concentrează mai mult pe supărarea ta decât pe lecția pe care încerci să o dai.

„Atunci când țipi îți subminezi autoritatea”, spuse Kolari. „Încearcă să-ți găsești acea voce fermă – asemănătoare celei folosite de profesori la clasă. Este o metodă mult mai eficientă”.

5. Ține minte: a repeta același lucru de mai multe ori nu înseamnă că nu te descurci în calitatea de părinte…

...înseamnă că îți faci treaba. În multe privințe, rolul părinților este să acționeze ca lobii frontali ai copiilor, care sunt în continuă dezvoltare până în jurul vârstei de 20 de ani. Ei au nevoie să audă anumite reguli de-a lungul timpului până vor înțelege cu adevărat, transmite Kolari. Așadar repetarea nu înseamnă neapărat că eșuezi sau că nu poți impune o anume disciplină. Înseamnă că îți îndeplinești datoria de părinte și că repeți lecțiile pe care trebuie să le învețe pe măsură ce se dezvoltă.

Ce trebuie să mai aveți în vedere? Că veți ridica vocea uneori. Cu toții o facem.

„Dacă ai crescut un copil la care nu ai strigat niciodată, ai greșit”, a chicotit Kolari. „Când se va ridica vocea înaintea lor de către un prieten, un antrenor sau un șef, ei vor fi foarte timorați. Deci, dacă îți pare rău pentru o interacțiune tensionată pe care ați avut-o, cere-ți scuze. Dar nu te lăsa frământat de situație. Este important să ai compasiune atât pentru copilul tău, cât și pentru tine.

„Atunci când relația este bine consolidată - când legătura părinte-copil este puternică - este ca și cum ați dezvoltat împreună amortizoare emoționale”, spune Kolari. Așadar, dacă se întâmplă să ridicați vocea, copiii vor înțelege.

Sursa: https://www.huffpost.com/entry/how-to-stop-yelling-at-your-kids-and-what-to-do-instead_l_5e33020bc5b611ac94d1205c?8wr=&fbclid=IwAR2s5iZKzQJ3546V3-udx-ncYKokRdiSdw8YPuOHgDwZISqGNPwi-Ti-ZuY&ncid=&guce_referrer=aHR0cHM6Ly93d3cuZmFjZWJvb2suY29tLw&guce_referrer