Eliberează-te · marți, 11 feb.

Respiro Help

„Micro-traumele” ne pot afecta sănătatea emoțională

 

De ce atât de mulți oameni se simt cronic nemulțumiți, frustrați, anxioși sau deprimați, chiar și atunci când nu există niciun indiciu concret pentru a justifica o astfel de suferință? De ce multe dintre interacțiunile aparent obișnuite cu ceilalți ne lasă cu un gust amar, simțindu-ne tot mai descurajați? Un răspuns se referă la faptul că multe dintre lucrurile care ne rănesc la nivel emoțional nu sunt evidente cu ochiul liber – acestea se numesc „micro-traume”. Sunt tipare subtile care produc daune în relația unii cu alții, care pot părea inofensive și, prin urmare, trec neobservate. Dar dacă aceste micro-traume se acumulează în timp, pot diminua sentimentul de valoare de sine, pot stimula anxietatea și compromite capacitatea de formare a relațiilor sănătoase.

Poate fără să-ți dai seama, ai experimentat un moment micro-traumatic atunci când ai fost tratat cu răceală, indiferență sau când cineva ți-a invadat spațiul pesonal, acționând cu prea multă apropiere și intimitate față de tine într-un mod nepotrivit. Un alt exemplu este atunci când cineva te insultă cu nonșalanță, negând apoi orice intenție negativă a cuvintelor rostite.

Acumularea de micro-traume se poate produce în timpul copilăriei sau a etapei adulte, într-un context familial, la școală sau la locul de muncă. Întrucât aceste situații vătămătoare sunt adesea încorporate în relații importante pentru noi, suntem adesea motivați să le ignorăm pentru a nu strica echlibrul relației. Însă trebuie să fim conștienți că o astfel de decizie ne pune în pericol, deoarece poate submina dezvoltarea constructivă a fiecăruia dintre noi.

În cartea „Micro-trauma. Vindecarea rănilor psihice cumulate” autoarea Margaret Crastnopol analizează în detaliu șapte tipuri de micro-traume relaționale. Fiecare tip este format dintr-un model particular de emoții negative, precum furia, invidia, indiferența, anxietatea și vinovăția. Pentru fiecare dintre acestea, persoana care provoacă o astfel de traumă se prezintă adesea ca fiind neutră sau chiar bine intenționată. Uneori făptuitorii sunt conștienți de ceea ce fac, dar la fel de des nu realizează daunele produse în urma comportamentului lor.

Exemplu

„O, dragul meu…” s-a adresat dulce bunica către nepotul ei adolescent, „…jacheta tatălui tău arată minunat pe tine – mult mai frumos decât i-a stat lui vreodată!”. Surprins de ultima remarcă - „mult mai frumos decât i-a stat lui vreodată!” - tânărul pufni în sinea sa, rușinat. El a surprins atât complimentul, cât și replica adresată tatălui său, care se afla în camera alăturată și cu ușurință ar fi putut auzi cuvintele bunicii.

A doua zi, analizând reacțiile sale într-o ședință de psihoterapie, acest tânăr a realizat că s-a simțit mândru când a fost admirat și mulțumit de acest triumf minor, dar totodată vinovat de faptul că a fost lăudat în comparație cu tatăl său și pentru că s-a bucurat de acest fapt. Apoi a avut un gând suplimentar: dacă bunica a fost în stare să spună astfel de comentarii legate de înfățișarea fiului ei chiar și când exista riscul de a fi auzită, oare care sunt remarcile ei atunci când acesta nu este prezent? Câtă dragoste se află, de fapt, în spatele tonului familiar?

Toxicitatea din remarcile aparent flatante ale bunicii ar putea fi cu ușurință ignorată sau a nu fi descoperită în totalitate. Și dacă se întâmplă doar ocazional, s-ar putea să nu creeze nicio problemă. Dar acumularea acestor tipuri de comentarii venite din partea bunicii sau a oricăror membri ai familiei ar putea conduce la subminarea entuziasmului fiului de a intra în etapa de maturitate specifică bărbaților. Atitudinea celor dragi poate cauza îngrijorări pline de remușcări ale persoanei în cauză, care privește maturizarea sa ca un proces care strică armonia familiei. 

Ciclul micro-traumei

Atunci când suntem răniți de comportamentul dăunător, dar subtil al altuia, rareori înregistrăm impactul în mod conștient și de cele mai multe ori nu luăm măsuri care să ne protejeze în prealabil sau conștientizăm impactul cu întârziere. Când noi înșine suntem cei care produc astfel de răni, deseori nu realizăm efectul negativ. Tocmai pentru că aceste fapte nu sunt conștientizate și nu sunt adresate în mod direct, rezultatul se poate converti într-un ciclu toxic în care persoana rănită ripostează la rândul ei, determinând o reacție răzbunătoare adversă, totul devenind un cerc vicios perpetuat constant. 

Analiza tendințelor micro-traumatice

Odată ce o persoană recunoaște faptul că este tratată - sau tratează pe altcineva – într-un mod ce poate avea consecințe micro-traumatice, putem încerca să descoperim posibilele motive inconștiente care stau la baza acelui comportament. În calitate de făptuitor, folosesc oare această strategie dăunătoare pentru că sunt nesigur și plin de temeri pentru o abordare directă și, prin urmare, mai vulnerabilă? Sau pentru că sunt stimulat de furie sau invidie față de celălalt? Ca victimă, mă identific oare în mod inconștient cu remarcile celor din jur? Este posibil pentru mine să pun capăt acestei interacțiuni neconstructive?

Este foarte util să încercați să vă examinați propriul comportament, precum și emoțiile. Un psihoterapeut plin de empatie poate oferi sprijin și îndrumare în privința acestor comportamente negative. Înțelegerea tiparelor micro-traumatice poate ajuta la reducerea stimei de sine scăzute, a sentimentelor de vinovăție și la stimularea dezvoltării emoționale într-un mod sănătos.

 

Sursa: https://www.psychologytoday.com/us/blog/contemporary-psychoanalysis-in-action/201506/micro-traumas-can-undermine-our-emotional-health

Articole Similare

Social media - te ajută sau nu să treci peste o despărțire?
În timp ce Facebook poate facilita menținerea contactului cu prietenii și informarea cu privire la viețile acestora, accentul pus de această platformă pe conexiunea dintre oameni poate prezenta provocări semnificative atunci când vine vorba de ruperea co
De ce apar problemele în cuplu? Ce otrăveşte o relaţie
Fundamentul relațiilor de cuplu fericite este prietenia (cunoașterea profundă a celuilalt, gesturile de zi cu zi).
Teama de respingere şi cum o gestionăm
Teama de respingere este o variabilă care poate ieşi la suprafaţă în diferite momente ale vieţii, precum în interviurile de angajare, în oportunităţile de a întâlni noi oameni, în relaţii ori în activităţi care ne expun social.
Nu riști, nu câștigi!
Oamenii regretă mai mult ratarea oportunităților romantice decât respingerea.
Cum să mă iubesc?
Aminteşte-ţi că iubirea de sine, precum iubirea în orice altă relaţie decât cu tine însuţi, este mai mult un proces decât o destinaţie, aşa că bucură-te de traseu.
Social Media

Fii la curent cu noutățile, urmărește-ne:

Susține proiectele Asociației Respiro

Fii voluntar
Te așteptăm alături de noi dacă dorești să te implici împreună cu echipa Respiro într-unul din următoarele domenii: consiliere psihologică, redactare articole sau alte materiale educative, speaker evenimente, găzduire evenimente.
Trimite-ne CV-ul tău și o scrisoare de intenție pe adresa de e-mail: contact@respiro.ro!

Donează
Influențând viața unui om poți influența o lume!
Poți face diferența în viața unui tânăr! Prin contribuția ta vei face posibil accesul la servicii profesionale de consiliere psihologică și resurse pentru dezvoltarea socio-emoțională a tinerilor lipsiți de resurse financiare.
Susține activitatea Asociației Respiro făcând o donație în contul:
CIF: 33421979
IBAN: RO95BREL0002001722140100 Libra Bank

Apasă butonul donează și vei fi direcționat către operatorul de plată cu cardul. Îți mulțumim!