De ce nu îl părăsește? Cele mai comune motive pentru care femeile rămân lângă partenerii agresivi

Violența domestică este un fenomen extrem de răspândit la nivel mondial. Estimările globale ale Organizației Mondiale a Sănătății arată că 1 din 3 femei (35%) a fost victima unei forme de violență domestică. Mai mult, aceștia menționează că aproximativ 38% din numărul crimelor din întreaga lume a căror victime sunt femeile, sunt comise de partenerul de sex opus (WHO, 2017).

Gelozia, capacitatea redusă de control a impulsurilor și dorința de exercitare a controlului asupra partenerului par să fie cele mai comune motive care conduc la apariția acestui fenomen.

Expunerea la o formă de violență din partea partenerului poate avea atât consecințe pe termen scurt (răni fizice, afectarea alimentației/somnului), cât și pe termen lung (diferite tulburări emoționale, precum depresia sau tulburarea de stres posttraumatic; atacuri de panică, ideație suicidară sau tentative de suicid).

Cele trei forme primare de violență domestică sunt: violența fizică (ex: lovire, amenințare cu o armă, îmbrâncire), sexuală (ex: violul) și psihologică sau emoțională (ex: manipulare).

Organizația Mondială a Sănătății menționează că femeile cele mai predispuse, sau care sunt cel mai frecvent victime ale violenței domestice sunt acelea care:

• au un nivel scăzut de educație;
• au fost în trecut victime ale violenței fizice sau sexuale;
• au asistat la violență în familie.

La acești factori mai putem adăuga și lipsa unui loc de muncă stabil, în cazul victimei, sau dependența de alcool a abuzatorului (Flury, 2010).

Cercetătorii care studiază violența domestică (printre care și Meyer, 2012; Ondicho, 2013 și Barnett, 2000) au realizat mai multe studii și au descoperit câteva dintre cele mai comune motive pe care femeile le invocă atunci când sunt întrebate de ce rămân lângă partenerul abuziv:

1. Dorința de a păstra familia intactă

Nu sunt puține cazurile în care femeile declară că nu ar dori să-și părăsească partenerul, ci doar să schimbe anumite comportamente ale acestuia. Printre justificările aduse se află și dorința de a nu-și depriva copilul de prezența masculină, sentimentele lor pentru respectivul partener sau dorința de a-l ajuta  să „se facă bine”.

2. Lipsa alternativelor 

Un partener abuziv poate limita accesul victimei la cercul de prieteni sau familie, forțând-o astfel să se izoleze de aceștia. Acestui motiv i se subordonează și lipsa stabilității financiare. Este destul de comun cazul în care partenerul violent este fie unica sursă de venit a familiei, fie sursa principală. Prin urmare, frica de a nu avea cele necesare pentru creșterea copilului (în cazul în care familia are unul) sau de a nu se descurca să își satisfacă nevoile de bază (hrană, locuință, îmbrăcăminte) determină aceste persoane să se complacă în relația respectivă.

3. Frica

În anumite cazuri abuzatorul cunoaște dorința victimei de a se retrage din relație. Este extrem de comun ca acesta să recurgă la amenințări: o amenință că îi va face rău ei sau familiei acesteia, că își va lua copilul și o va părăsi sau chiar că se va sinucide ca urmare a despărțirii dintre ei. În acest gen de situații, victima alege să rămână într-o astfel de relație de frica consecințelor care pot apărea în caz contrar. Pentru ca cei dragi să fie bine, alege să fie ea martirul și să se sacrifice pentru „binele tuturor”.

4. Autoînvinuirea

În aceste cazuri, victima se autoînvinuiește și consideră că ea este responsabilă pentru ce i se întâmplă. În articolul său, Tom Ondicho (2013) accentuează faptul că autoatribuirea vinei poate duce la scăderea stimei de sine, depresie sau sentimente de neajutorare. Participantele din studiul acestuia susțineau că, cu cât abuzul dura de mai multă vreme, cu atât se simțeau mai neputincioase în ceea ce privește retragerea din relație.

5. Credințele tradiționale

Credințele tradiționale ale societății împiedică de multe ori femeile să părăsească relațiile toxice. Acest gen de credințe pot să includă convingerea că femeia trebuie să fie subordonată bărbatului, că acesta are dreptul să îi interzică sau să o împiedice să facă anumite lucruri și că el are dreptul să utilizeze forța fizică pentru a aplana conflictele.

O astfel de viziune a anumitor societăți face să fie foarte dificil, sau chiar imposibil ca femeia care este victima violenței fizice să poată părăsi relația respectivă. Efectul este mult mai mare în cazul violenței psihologice sau sexuale, acestea provocând răni mai puțin vizibile. Astfel, aceste convingeri pot duce la normalizarea violenței domestice, ajungând să fie considerată o parte a unei căsnicii normale.

Anumite societăți și anumiți indivizi consideră că este scuzabil ca un bărbat să își agreseze partenera în cazurile în care aceasta nu face ceea ce el îi spune, îl minte, îl critică sau săvârșește adulter. În plus, există societăți în secolul 21 care încă aplică pedeapsa capitală în cazul femeilor care își trădează partenerul.

Ceea ce este important să înțelegem, după cum menționează și cercetătorii, este că violența domestică este o încălcare gravă a drepturilor omului și nu există nicio situație în care aceasta ar putea fi justificabilă.

Autor: Teodora Foaleș, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Bibliografie

1. Barnett, O. W. (2000). Why battered women do not leave, part 1: External inhibiting factors within society. Trauma, Violence, & Abuse, 1(4), 343-372.
2. Flury, M., & Nyberg, E. (2010). Domestic violence against women: definitions, epidemiology, risk factors and consequences. Swiss medical weekly, 140(3536).
3. Meyer, S. (2012). Why women stay: A theoretical examination of rational choice and moral reasoning in the context of intimate partner violence. Australian & New Zealand Journal of Criminology, 45(2), 179-193.
4. Ondicho, T. G. (2013). Domestic violence in Kenya: Why battered women stay.
5. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/violence-against-women