De ce este importantă încrederea în sine?

A înțelege importanța încrederii în sine

Ai avut vreodată sentimentul că întreaga lume îți e potrivnică iar stima ta de sine are de suferit în fiecare moment? Copleșit de această situație, te vei găsi poate în imposibilitatea de a accesa un minim de încredere în propria persoană, care să te ajute să mergi mai departe. Nu ești singurul/a care a trecut, măcar o dată, printr-un astfel de episod.

Dacă vei sta să cântărești situația, vei observa că o parte din gândurile negative ce îți invadează existența, îți sunt adesea induse de către persoanele din jur, de felul lor de a percepe, de propria lor experiență de viața, dar, inevitabil, și de propria ta interpretare.

Vezi tu, atunci când permiți celor din jur să decidă pentru tine ce este corect, potrivit sau frumos, pierzi controlul asupra propriilor dorințe, nevoi, scopuri și standarde după care să îți trăiești confortabil viața. Nu spun totuși că nu este important să asculți și părerea celorlalți sau să știi când să primești un sfat.

Acest comportament însă ar trebui să aibă o limită, iar această limită să fie impusă de credința conform căreia, în final, încrederea ta în propria persoană este cea care îți va da suficientă energie să răzbești. În parabola ce urmează un înțelept dorește să învețe un tânăr cea mai bună modalitate de a identifica valoarea personală și despre importanța încrederii în sine.

Tu cât valorezi? O parabolă despre încrederea în sine

Odată un tânăr a mers la un om înțelept și i-a spus:

„Am venit căutând un sfat pentru că sunt chinuit de sentimente de inutilitate și nu mai vreau să trăiesc. Toți oamenii pe care îi cunosc îmi spun că sunt un eșec și un nătărău. Te implor, Maestre, ajută-mă!”

Omul înțelept i-a aruncat o privire tânărului și a răspuns în grabă:

„Iartă-mă, dar sunt foarte ocupat acum și nu te pot ajuta. Există o problemă urgentă pe care trebuie să o rezolv...” - s-a oprit o secundă și a continuat: „Dar dacă ești de acord să mă ajuți, cu cea mai mare plăcere îți voi reîntoarce favoarea.”

„Bine...bineînțeles Maestre” a mormăit tânărul cu amărăciune, pentru că, din nou, îngrijorările sale fuseseră catalogate drept neimportante.

„Bine”, a spus omul înțelept și și-a scos de pe deget un inel mic cu o piatră strălucitoare. „Ia calul meu și mergi la târg! Trebuie să vând urgent acest inel pentru a plăti o datorie. Încearcă să iei un preț decent pe el, nu te mulțumi cu mai puțin de o monedă de aur. Du-te chiar acum și întoarce-te cât de repede poți.”

Tânărul a luat inelul și a plecat în grabă. Când a ajuns în centrul târgului, a arătat inelul mai multor cumpărători, care, la început, l-au analizat cu atenție. Dar de îndată ce au auzit că nu poate accepta altceva în afară de o monedă de aur, și-au pierdut complet interesul. 

Unii dintre ei chiar au râs de tânăr, alții pur și simplu i-au întors spatele. Doar unul a încercat să îi explice că prețul cerut este mult prea mare și că, cel mai probabil, va primi doar un ban de cupru, sau, în cel mai bun caz, un argint.

Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a fost foarte necăjit, deoarece și-a amintit vorbele bătrânului. Și pentru că deja străbătuse tot târgul încercând să găsească un cumpărător, a hotărât să încalece pe cal și să plece. S-a întors la bătrân dezamăgit și trist.

„Maestre, mi-a fost imposibil să duc la bun sfârșit ce m-ai rugat. Cea mai bună ofertă a constat in câțiva arginți, dar tu mi-ai spus să nu accept altceva în afară de aur. Iar ei mi-au spus chiar că acest inel nici măcar nu este atât de valoros.”

„Acesta este un aspect extrem de important, fiule. Inainte să încerci să vinzi acest inel, poate nu ar fi o idee rea să stabilești cât de valoros este de fapt. Și cine poate face acest lucru mai bine decât un bijutier? Mergi acum la el și află care este prețul corect. Dar nu i-l vinde lui, indiferent cât îți oferă! În schimb, vino repede înapoi.”

Tânărul s-a urcat încă o dată pe cal și a plecat către bijutier. Acesta din urmă a examinat atent inelul printr-o lupă apoi l-a cântărit. Într-un final s-a întors către tânăr și i-a spus:

„Spune-i bătrânului că acum nu îi pot da mai mult de 58 de bani de aur pentru inel. Dar, dacă mă așteaptă câteva zile, îl voi cumpăra cu 70.”

„70 de bani de aur?!” a exclamat tânărul.

A râs, i-a mulțumit bijutierului și s-a grăbit către bătrânul înțelept. Când cel din urmă a auzit povestea de la tânărul amuzat, i-a spus:

„Amintește-ți, fiule, că tu ești la fel ca acest inel. Prețios și unic! Și numai un adevărat expert îți poate aprecia adevărata valoare. Așa că de ce îți pierzi timpul prin târg și iei în seamă opinia oricărui nătărău bătrân?”

Sursa: https://www.elitereaders.com/wise-man-parable-of-ring-true-worth/?cn-reloaded=1

Articol tradus de: Băețelu Violeta