Cum să schimbi stilurile de comunicare în cuplu care pot prezice sfârșitul unei relații
Toate relațiile, chiar și cele trainice, au conflicte. Este inevitabil. Din fericire, cercetările arată că nu apariția conflictului, ci mai degrabă modul în care este gestionat, poate prezice succesul sau eșecul unei relații. Spunem „gestionarea” conflictului mai degrabă decât „rezolvarea” sa, deoarece conflictul în relații este natural și are aspecte funcționale, pozitive, care oferă oportunități de creștere și înțelegere între parteneri.
Există unele probleme pe care nu le puteți rezolva din cauza acestor diferențe naturale de personalitate, dar dacă puteți învăța să gestionați neînțelegerile într-un mod sănătos, relația va prospera.
Primul pas în gestionarea eficientă a conflictului este identificarea și combaterea celor patru stiluri de comunicare ce pot destabiliza o discuție (critica, disprețul, atitudinea defensivă, izolarea), prezentate pe larg în articolul postat pe blogul nostru:
Dacă nu acordați atenție acestor patru călăreți, riscați probleme semnificative în viitorul relației. Însă, conform principiului celei de-a treia legi a lui Newton, pentru fiecare călăreț există un antidot sau o soluție. În cele ce urmează vă explicăm pe scurt cum și când merită să folosiți antidoturile pentru îmbunătățirea relației de cuplu.
Soluția împotriva criticii: o abordare blândă, împăciuitoare
O nemulțumire se bazează pe un comportament specific, dar critica atacă caracterul unei persoane. Soluția pentru critică este să rostești plângerea fără a acuza, folosind o abordare blândă, împăciuitoare. Evită să spui „tu!” către partener, care poate indica cine este vinovatul și, în schimb, exprimă-ți sentimentele folosind pronumele „eu”, indicând astfel ceea ce ai nevoie într-un mod pozitiv.
Pe scurt: gândește-te la următoarele două lucruri înainte de a-ți formula abordarea: Ce simt? De ce anume am nevoie?
- Critică: „Întotdeauna vorbești doar despre tine. De ce ești mereu atât de egoist?”
- Soluție: „Mă simt în afara discuției din această seară; mi-aș dori, la rândul meu, să mă descarc. Putem, te rog, să vorbim și despre cum a fost ziua mea?”
Observați cum antidotul începe cu „mă simt”, conduce către „am nevoie” și apoi cere cu respect împlinirea acestei nevoi. Nu există blamare sau critică, ceeace împiedică discuția să genereze într-un conflict.
Soluția împotriva disprețului: dezvoltați aprecierea și respectul
Disprețul apare în afirmațiile care impun o superioritate morală. Câteva exemple de dispreț includ sarcasmul, cinismul, adresarea unor cuvinte înjositoare, batjocura, luarea în derâdere, limbajul corpului (a-ți da ochii pe spate). Sfidarea este distructivă. Disprețul este cel mai frecvent predictor al divorțului și trebuie evitat cu orice preț!
Antidotul împotriva disprețului presupune să dezvolți un mediu de apreciere și respect în relația ta - există câteva modalități de a implementa această măsură. Unul dintre motto-urile noastre este „Fă deseori lucruri mici”: dacă exprimi în mod regulat apreciere, recunoștință, afecțiune și respect față de partener, vei crea o perspectivă pozitivă în relație, care acționează asemeni unui burete pentru emoțiile negative. Cu cât ești mai pozitiv, cu atât este mai puțin probabil să simți sau să exprimi dispreț!
O altă modalitate este descoperirea „raportului magic” 5:1 dintre interacțiunile pozitive și cele negative. Dacă ai cinci sau mai multe interacțiuni pozitive pentru fiecare interacțiune negativă, atunci efectuezi depozite periodice în contul tău bancar emoțional, care îți păstrează relația sănătoasă.
- Dispreț: „Iar ai uitat să pui vesela murdară în mașina de spălat vase? Of. Ești atât de leneș!” (și îți dai ochii pe spate, enervat).
- Antidot: „Am înțeles că ai fost ocupat în ultimul timp, dar poți, te rog, să-ți amintești să pui vasele în mașina de spălat atunci când eu lucrez până târziu? Aș aprecia foarte mult."
Antidotul din exemplu funcționează atât de bine pentru că exprimă înțelegerea chiar de la bun început. Acest partener arată că știe că lipsa de curățenie nu se datorează unui comportament leneș sau din răutate și, prin urmare, nu face o declarație disprețuitoare la adresa celuilalt și nici nu adoptă o poziție de superioritate.
În schimb, acest antidot reprezintă o cerere respectuoasă și se încheie cu o exprimarea aprecierii.
Soluția împotriva atitudinii defensive: asumarea responsabilității
Atitudinea defensivă este definită ca autoprotecție sub forma unei indignări justificate sau a unei victimizări nevinovate în încercarea de a alunga un conflict. Mulți oameni devin defensivi atunci când sunt criticați, dar această metodă nu ajută niciodată la soluționarea problemei.
Atitudinea defensivă este într-adevăr un mod de a-ți învinui partenerul. Ca și cum ai spune că problema nu ești tu, ci el/ea. Drept urmare, problema nu este rezolvată și conflictul escaladează în continuare. Antidotul înseamnă să accepți responsabilitatea, chiar dacă numai pentru o parte din conflict.
- Atitudine defensivă: „Nu este vina mea că vom întârzia. Este vina ta, deoarece mereu te îmbraci în ultima secundă."
- Antidot: „Nu-mi place să întârzii, dar ai dreptate. Nu trebuie întotdeauna să plecăm atât de devreme. Pot fi puțin mai flexibil.”
Prin asumarea responsabilității pentru o parte a conflictului (dorința de a pleca prea devreme), acest partener împiedică escaladarea conflictului prin admiterea rolului său în situație. Din acest punct, cuplul poate lucra pentru a ajunge la un compromis satisfăcător pentru ambii membri.
Soluția împotriva izolării: grijă pentru tine însuți
Izolarea se petrece atunci când cineva se retrage complet dintr-o discuție conflictuală și refuză să mai răspundă partenerului său. De obicei, se întâmplă când te simți copleșit emoțional, astfel încât reacția este să te oprești, să nu mai vorbești și să te retragi. Când o persoană alege să se izoleze, se află sub o presiune emoțională ridicată care stimulează accelerarea și creșterea ritmul cardiac, eliberează hormoni de stres în fluxul sanguin și poate chiar să declanșeze un răspuns violent.
Într-unul dintre studiile de cercetare pe această temă, cuplurile implicate în conflicte au fost întrerupte după cincisprezece minute. Mai departe le-a fost recomandat să numai discute despre neînțelegerile avute, ci doar să citească reviste pentru o jumătate de oră. Când au început să interacționeze din nou, frecvențele cardiace au fost semnificativ mai scăzute, iar comunicarea partenerilor a fost mai pozitivă și mai productivă.
Ce s-a întâmplat în acea jumătate de oră? Fără ca măcar să realizeze, fiecare partener s-a calmat din punct de vedere fiziologic, citind și evitând adresarea problemei. Ambii s-au liniștit și, odată ce s-au simțit relaxați, au putut reveni la discuții într-un mod respectuos și rațional.
Prin urmare, antidotul împotriva izolării este de a practica „auto-calmarea”, iar primul pas al calmării este de a opri discuția și de a apela la un răgaz de timp (timeout!):
- „Am discutat despre asta de nenumărate ori. M-am săturat să-ți reamintesc...”
- „Dragă, îmi pare rău să te întrerup, dar mă simt copleșit și am nevoie de o pauză. Poți să-mi dai douăzeci de minute și apoi să reluăm discuția?"
Dacă nu faceți această pauză, veți descoperi fie că vă izolați și că vă simțiți încărcați, sufocați de emoții, fie veți ajunge la un punct critic în care vă descărcați în mod brusc și necontrolat; niciuna dintre aceste variante nu reprezintă o soluție potrivită.
Așadar, atunci când faceți o pauză, ar trebui să dureze cel puțin douăzeci de minute, deoarece acest timp este necesar pentru relaxarea corpului din punct de vedere fiziologic. Este deosebit de important ca în această pauză să evitați gândurile de justificare („Mi-a ajuns, nu am de ce să continui această discuție”) și victimizare („De ce se ia de mine întotdeauna?”). Petreceți-vă timpul făcând ceva liniștitor, care să vă distragă atenția, cum ar fi să ascultați muzică, să citiți sau să faceți exerciții fizice. Nu contează cu adevărat ce faceți, atât timp cât vă ajută să vă calmați.
Ai abilități. Utilizează-le!
Acum că știi care sunt cei Patru Călăreți și ai învățat cum să îi contracarezi, ai la dispoziție instrumentele necesare pentru a gestiona conflictele într-un mod sănătos. De îndată ce sesizezi critica sau disprețul galopând, amintește-ți antidoturile. Fii vigilent! Cu cât reușești să ții la distanță cei patru călăreți, cu atât este mai probabil să ai o relație stabilă și fericită.
SURSA:https://www.gottman.com/blog/the-four-horsemen-the-antidotes/
