Ce este gelozia?
Gelozia este un sentiment complex, trăit de femei și bărbați în egală măsură. Acesta este resimțit mai ales în situații în care o relație importantă și valoroasă, fie ea de cuplu ori una de amiciție, pare a fi amenințată de o a treia persoană. În spatele ei se află mai multe emoții care o generează, cum sunt frica, furia, tristețea.
Modalitatea în care persoana le simte și reacționează la ele sunt de fapt cele care dau diferența între bărbați și femei cu privire la acest sentiment complex. Un lucru ce nu diferă însă în funcție de gen este faptul că, în spatele geloziei pot sta temeri care să fie reale, bazate pe realitate ori frici bazate pe o amenințare ce nu este reală. Spre deosebire de invidie, acest sentiment presupune mereu existența a unei a treia părți care devine rival pentru iubirea primită de la o persoană importantă.
Privită prin prisma definiției oferită de Dicționarul explicativ al limbii române, gelozia este un „Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă.”. Totuși, la simpla analiză a propoziției oferite de dicționar, nu se reușește înțelegerea profundă a ceea ce înseamnă să fii gelos.
De mare ajutor este analizarea ancorelor ce susțin gelozia, ancore ce în continuare vor fi numite gânduri iraționale. Aceste modalități de a interpreta o anumită situație duc la nașterea unor sentimente neplăcute cum sunt furia, tristețea, frica. Așadar, în spatele sentimentului complex analizat aici, pot să se găsească mai ales două tipuri iraționale de gânduri: evaluarea globală și toleranța scăzută la frustrare.
Primul tip presupune o tendință de a pune etichete generale în momentul trăirii unor evenimente deranjante, supărătoare. În cazul geloziei, acest lucru poate fi identificat sub forma unor gânduri precum „Normal că mă înșeală, doar nu sunt bună de nimic!” , „Sunt un partener groaznic, nu e de mirare că stă și cu alți bărbați!”, „Sunt urâtă! Am văzut cum se uită la altele!”, „Știu că sunt un prost, de asta mă înșeală!”.
Cel de-al doilea tip de gândire provine dintr-o furie crescută și presupune intolerență la situațille neplăcute; ea se poate manifesta sub forma unor cogniții cum sunt „Nu mai suport să stea cu colegii ei tot timpul, atât de mult se dau la ea!”, „Mă enervează groaznic că iese din nou cu Adriana, ar putea să facă orice!”, „Sunt atât de furioasă că își petrece mai mult timp cu amica lui decât cu mine, mereu ies în oraș!”.
Uneori, oamenii pot fi incercați și de gânduri catastrofale ce pot fi la fel de deranjante ca și celelalte mai sus prezentate. Acestea se prezintă sub forme precum „Este groaznic dacă ajunge să mă înșele, voi ajunge să rămân singur!”, „Nu poate fi nimic mai rău decât să mă lase iar singură acasă, va ieși tot cu Andrei și de această dată!”. Exemplele oferite mai sus au scopul de a ajuta identificarea și înțelegerea sursei din care se naște gelozia, mai ales cea din relațiile de cuplu, acestea fiind unele orientative.
Dacă pasul de identificare a fost realizat, mai rămâne doar să fie cunoscută modalitatea prin care gândurile pot fi transformate în unele raționale, care să ajute persoana pe termen lung. Astfel, alternativa sănătoasă a etichetării sau evaluării globale este o evaluare specifică a situației, înțelegând că anumite lucruri sunt date de un anumit eveniment și nu este un lucru general valabil. Un exemplu în acest sens poate fi: „A mers la plimbare cu altcineva pentru că astăzi e supărat pe mine.”.
Dacă este vorba de toleranța redusă la frustrare, aceasta poate fi îmbunătățită printr-o gândire de tipul „Este dureros să o văd stând atât de mult cu alte persoane și nu cu mine, dar pot suporta.” care denotă o toleranță moderată. Așadar, pașii către înțelegerea geloziei presupun urmărirea și identificarea gândurilor și emoțiilor care o susțin, înțelegerea lor și a consecințelor, precum și implicarea în modificarea acestora către raționalitate.
Un articol scris de:
Coșuțiu Maria,
Studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UBB
