ADHD: problema diagnosticării greșite
Deficiență de concentrare, hiperactivitate: ADHD. Sunt lucruri despre care auzim din ce în ce mai des. Numărul copiilor care sunt diagnosticați cu astfel de boli crește în ritm remarcabil atât pe plan local cât și internațional. Totuși, se pare că un procent foarte mare dintre aceștia au fost diagnosticaţi cu prea mare uşurinţă sau n mod eronat. În urma unor astfel de greșeli viața copiilor poate fi afectată atât pe plan social cât și fizic.
Ce este ADHD?
„ADHD este o tulburare neurobiologică care se caracterizează printr-un nivel al neatenției, hiperactivității și impulsivității care nu corespunde vârstei de dezvoltare, aceste simptome putând să apară în orice combinație.”[1]
Factorii neurobiologici ce cauzează apariția ADHD-ului nu sunt încă cunoscuți. Se știe însă că poate fi transmis ereditar și de asemenea se cunoaște faptul că nu este influențat de stilul de viață, de comportamentele păriților sau de petrecerea excesivă a timpului în fața dispozitizelor electronice.
ADHD se întâlnește mai des în cazul băieților, aceștia manifestând hiperativitate și impulsivitate, decât în cazul fetelor, unde se manifestă preponderent prin neatenția.
De ce se fac de greșeli de diagnosticare?
Se pare că „eticheta” ADHD este foarte ușor de pus. Multe dintre persoanele autorizate să pună un astfel de diagnostic își fac munca într-un mod foarte pripit, grăbindu-se să ofere un răspuns care de cele mai multe ori pare a fi greșit. Cu toate acestea, una dintre cauzele principale pentru care se pune diagnosticul de ADHD o reprezintp eticheta pusă de familie şi cadre didactice în dreptul unui copil sau insistenţele acestora pentru medicaţie în dreptul copilului, considerând că astfel are să fie mai uşor de gestionat comportamentul celui mic.
Specialiști de la „Salvați Copiii” confirmâ un procent de mai puțin de 30% dintre cei ce ajung la ei diagnosticați astfel, ceea ce înseamnă cu peste 70% dintre copiii ce ajung în evidenţa lor au fost diagnosticaţi cu ADHD şi primesc tratament pentru ADHD fără a fi nevoie.
Psihologul Diana Stănculeanu citată de Digi24 vorbește despre acest fenomen: „Din păcate, în România după 20 de minute se pune un astfel de diagnostic. Multe dintre simptomele ADHD sunt comune într-o serie de alte dificultăţi de sănătate emoţională pe care copiii le trăiesc, ADHD fiind un diagnostic foarte uşor de pus, foarte de la îndemână”.
Astfel copii dislexici, care suferă de retard mintal, surditate, epilepsie, hipotiroidism, au deficiențe de fier, tulburari senzoriale sau tulburări de somn sunt diagnosticați și tratați ca și cum ar avea ADHD iar acest lucru le poate afecta atât educația și viața socială, cât și sănătatea.
În urma diagnosticării cu ADHD asupra multor părinți se fac presiuni pentru a își retrage copiii din unitățile de învățământ deși specialiștii recomandă ca aceștia să rămână în colectivitate. În unele cazuri personalul din instituții folosește metode nepotrivite ce pot avea efecte negative asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului și care pot chiar înrăutăți comportamentul acestuia în clasă. De asemenea aceștia sunt evitați în locurile de joacă sau în diverse grupuri.
Printr-un diagnostic greșit întreagă viață a copilului poate fi afectată, inclusiv sănătatea. Prin oferirea unui tratament medicamentos ce nu îi este necesar, în corpul acestuia au loc procese ce îl pot afecta pe termen lung. De asemenea, efectele medicamentelor pe bază de metilfenidat sunt foarte puțin cunoscute pe termen lung iar pe termen scurt acesta poate avea un efect toxic asupra ficatului sau poate stimula apariţia unor probleme asociate cu anorexie.
Corect diagnosticați și tratați, copiii au posibilitatea să se dezvolte la același nivel cu colegii lor și totodată să țină pasul cu aceștia. Netratați însă aceștia riscă să devină adulții inadaptați ai zilei de mâine. Prin urmare, nici fuga de diagnostic nu este una de dorit.
Pentru a putea pune un diagnostic corect în cazul ADHD este nevoie de un timp îndelungat de analiză. Acesta nu se poate da în decursul unei scurte ședințe de observație. Pentru ca toți copiii să aibă șanse egale trebuie să ne asigurăm că astfel de „etichete” nu au fost puse în grabă!
Surse:
http://salvaticopiii.ro/upload/p0001000300020002_Infopress_ADHD.pdf
Un articol scris de:
Gabriela Dragomir
