Când personajul principal al filmului spune: „I’m a seventh-day Adventist and I don’t work on Saturday”, iar subtitrarea în limba română este: „Sunt adventist de ziua a șaptea și nu lucrez duminica”, lucrul acesta trădează o lipsă de cultură generală sau, mai rău, persistența unor prejudecăți față de minoritățile religioase.

La care se adaugă și desconsiderarea spectatorului din sala de cinema, spectator care, cel mai probabil, are cunoștințele elementare de limba engleză necesare pentru identificarea... „fraudei”.

Dincolo de această stranie inadvertență de traducere și adaptare, se poate spune că Hacksaw Ridge (Fără armă în linia întâi, 2016) este un foarte interesant film de război pus la combinație cu un film motivațional, având în centrul atenției un pacifist convins. Povestea, o aflăm de la început, este adevărată (iar la final, spectatorii pot vedea și câteva secvențe înregistrate cu adevăratul Desmond Doss), ceea ce, cred eu, o „apără” de eventualele suspiciuni și acuze din partea celor care nu mai suportă prezentarea creștinismului într-o lumină favorabilă, în spațiul public.

Dar cine a fost Desmond Doss?

Un tânăr american care a dorit să ia parte la luptele dintre ai lui și japonezi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar care nu voia să omoare în luptă. De fapt, nici nu voia să pună mâna pe o armă, fiind motivat de convingerile sale religioase (am amintit deja cărei biserici îi aparținea), de faptul că Decalogul interzice (în porunca a 6-a) omorul. De aici și până la a fi întâi ironizat de superiori, apoi bătut de tovarășii de batalion și, în cele din urmă, prezentat în fața Curții marțiale, drumul pare pavat cu numeroase provocări inutile pentru un om care — după cum o spune el însuși —, când lumea pare pornită să se autodistrugă, nu dorește decât să facă un strop de bine, salvând viețile celor răniți pe front.

Mel Gibson (regizorul unui alt film de factură religioasă, The Passion of the Christ, din 2004) revine după un deceniu pe scaunul regizoral și nu se sfiește deloc să insiste asupra preocupărilor religioase ale tânărului Desmond. Acesta merge la biserică, citește Biblia, își afirmă în fața oricui valorile creștine și principiile religioase și este gata să meargă până în pânzele albe pentru ceea ce crede. Vedem flash-uri din copilăria lui Desmond, crescut într-o familie nu tocmai fericită, o familie în care tatăl, veteran din Primul Război Mondial, își revărsa „sechelele” de pe front asupra soției și a celor doi băieți. Într-o astfel de secvență, Desmond aproape își omoară fratele în urma unui conflict violent, apoi, speriat de ceea ce făcuse, zăbovește cu privirea asupra unei imagini cu Cain, personajul biblic care și-a omorât fratele, pe Abel — o reprezentare simbolică evidentă.

Spectatorul nu află totuși prea multe despre cum anume a îmbrățișat Desmond creștinismul. Accentul filmului cade pe felul în care credința și-a lăsat amprenta asupra participării tânărului erou la evenimentele dramatice din 1945.

Hacksaw Ridge este un film rupt în două. Prima parte, preludiul, urmărește înfiriparea relației de dragoste dintre Desmond și tânăra asistentă medicală care îi va deveni soție, Dorothy Schutte (Teresa Palmer), și poate fi considerată ca aparținând genului romance. Tocmai de aceea contrastul dintre această primă parte și următoarea este (poate prea) puternic. Gibson, regizor cunoscut pentru înclinația spre filme cu nivel ridicat de violență (Braveheart, Apocalypto), nu se sfiește să pună în scenă lupte cât mai veridice — câmpul de bătălie este plin de cadavre, membre, mațe împrăștiate, capete strivite și șobolani care se înfruptă din trupurile abandonate ale celor morți. Aviz celor care ar putea crede că acesta este un film cu subiect creștin, destinat familiei! De fapt, Hacksaw Ridge este interzis celor cu vârste sub 15 ani.

Spre deosebire de tatăl său, Tom Doss, care a fost martorul grozăviilor primei conflagrații mondiale, Desmond reușește să își păstreze echilibrul sufletesc și spiritual, în ciuda faptului că vede atrocități similare, iar asta darorită credinței sale, datorită Bibliei pe care o poartă cu sine chiar și în prima linie a frontului.

Pentru Andrew Garfield, interpretul lui Desmond, partitura e un salt bunicel de la roluri adolescentine sau destinate adolescenților (cele două The Amazing Spider-Man) la ceva mai profund, adică un personaj frământat între dorința de a-și servi patria bărbătește și nevoia de a rămâne fidel propriilor principii. De altfel, Garfield vine pe ecrane aproape simultan cu două filme de factură creștină, pe lângă rolul adventistului Desmond Doss, având și rolul principal din Silence (în regia lui Martin Scorsese), respectiv cel al preotului-misionar Sebastião Rodrigues, persecutat din cauza activității sale în Japonia secolului al XVII-lea — filmul este adaptarea unui celebru roman de Shusaku Endo.

Distribuția din Hacksaw Ridge este completată de Vince Vaughn, Sam Worthington și Hugo Weaving.

Ca o concluzie, războiul, adică oameni care trag unii în alții cu toată muniția pe care o au la dispoziție, având intenția clară de a se anihila reciproc, pare cu adevărat absurd și ridicol atunci când, printre gloanțe și cadavre, un om, de unul singur, aleargă să salveze vieți omenești (chiar și pe acelea ale inamicilor japonezi).

Hacksaw Ridge vorbește despre valoarea și importanța principiilor creștine și face lucrul acesta în fața unei lumi care, din ce în ce mai mult, le desconsideră, acuzând bisericile și pe liderii acestora de ipocrizie. Povestea lui Desmond Doss este însă dovada simplă, clară, că un creștin onest poate să facă lumea mai bună, dând eroismului un alt sens decât cel... tradițional.