Recunoscător azi?
Cine ți-a făcut un bine ale cărui efecte ți-au schimbat ziua sau viața?
Nu-ți amintești?
Uitarea este naturală, dar este atât de straniu că ne amintim mai degrabă lucrurile rele pe care ni le-au făcut oamenii, decât gesturile mici de bunătate.
Azi vă provoc la recunoștință. Cum se naște aceasta?
Pentru a fi recunoscători, trebuie să fie îndeplinite simultan câteva condiții: beneficiul primit este evaluat pozitiv, nu este evaluat ca rezultat al propriilor merite sau eforturi și este percepută o intenție din partea binefăcătorului de a acorda acel beneficiu. Cu alte cuvinte, dacă ai primit un dar din partea cuiva căruia i-ai făcut în trecut un favor, probabil că nu simți recunoștință, dar dacă un străin sau chiar un prieten, îți face un dar, mai ales fără să ceri, fără să aibă vreo “obligație” și tu vreo pretenție, atunci simți cu adevărat recunoștința. Iar “darul” poate fi orice: un obiect, un gest, o vorbă, un serviciu.
Un beneficiu primit în mod repetat intră în rutină și nu mai naște recunoștință. Așa se explică de ce oamenii nu mai sunt recunoscători pentru lucrurile mari din viață, cum ar fi sănătatea, familia, locul de muncă pentru că ele intră cumva în rutină. Numai atunci când apare posibilitatea pierderii, reapare și sentimentul de recunoștință; faptul că nu ai pierdut ceva, este considerat un beneficiu sau o favoare. Interesant că nu numai atunci când apare un beneficiu pozitiv, putem simți recunoștință, ci aceasta poate apărea și atunci când evenimentele negative, catastrofale ar fi impus un deznodământ trist, dar acesta a fost cumva evitat. E de ținut cont și că recunoștința apare atunci când beneficiul sau darul au fost dorite, poate chiar solicitate și răspund așteptărilor sau nevoilor. Un beneficiu, oricât de mare, care nu se potrivește cu dorințele celui ce l-a primit, nu va naște recunoștință, ci doar un răspuns politicos. De asemenea, nivelul de așteptări pe care îl avem de la ceilalți este un factor important în evaluarea beneficiului și în exprimarea recunoștinței. Dacă ești o persoană care se așteaptă să fie copleșită cu daruri sau dacă de ziua ta primești un cadou, nu vei fi la fel de recunoscător ca atunci când darul vine fără motiv sau când nu ai făcut nimic să-l meriți.
Recunoștința ocupă un rol central și în descrierea relației dintre om și divinitate. Dacă crezi în Dumnezeu, atunci gândul la divinitate naște automat recunoștință și dacă luăm în calcul criteriile de mai sus, e atât de evident. Viața e un dar, ai primit viață fără să o ceri, fără să faci ceva pentru aceasta… Dumnezeu a hotărât să te naști tu între miliardele de oameni de pe acest pământ. Dacă ai sănătate fizică sau mentală ca să îți croiești un drum în viață și dacă acest drum este unul presărat cu momente fericite… toate acestea sunt tot daruri din partea Sa. Și dacă, pe deasupra, în drumul acesta ai întâlnit și oameni care să te ajute, iată că deja știi către cine să îți îndrepți recunoștința azi.
