Imagine articol
Deconectează-te · 5 mai 2019, 18:09:59

Privește-ți obiectiv copilăria

Gândurile noastre (acele lucruri de o importanță vitală de care în esență depinde dacă sau cum trăim fericirea) nu răsar pur și simplu din neant, ci mai degrabă evoluează din convingeri mai profunde, de bază, ceea ce psihologii numesc de multe ori „schemă”. În termeni simpli, aceste convingeri profunde sunt similare cu gândurile mai accesibile, „de suprafață”, dar diferă în măsura în care ele tind să se refere la probleme mai mari, la un nivel mai general, mai degrabă decât la chestiuni concrete legate de ceea ce se întâmplă aici și acum.

Așadar, dacă cineva îți spune ceva pe care îl consideri a fi jignitor, insultător sau supărător, ai putea reacționa cu niște „gânduri automate” despre acea persoană, despre ceea ce a spus și cea a însemnat pentru tine. Aceste gânduri vin din convingerile profunde dezvoltate de-a lungul anilor despre oameni în general, cum ar fi, de exemplu, credința că oamenii sunt în mod inerent buni sau răi.

Fără a complica peste măsură lucrurile, aceste convingeri, așteptări și presupuneri pe care le ai te fac să nu mai vezi anumite probleme legate de atitudinea față de tine (ca persoană, cu un statut în lume), față de alții (așa cum sunt ei și care sunt intențiile lor de obicei) și față de lume (ca un loc în care să exiști). Credințele esențiale cum sunt acestea se dezvoltă de obicei în copilăria mică, ceea ce înseamnă că cei mai influenți formatori ai acestor convingeri sunt părinții noștri. Privind obiectiv la influența pe care prinții tăi au avut-o asupra ta poate fi eliberator și relevant pentru cunoașterea de sine (deși a da vina pe ei pentru toate slăbiciunile tale nu te va ajuta prea mult).

Deci, întreabă-te:

  • Ce mi-au spus părinții mei despre lume?
  • Ce au crezut părinții mei despre alți oameni?
  • Cum m-au descris și văzut părinții mei? (A fost, de exemplu, percepția părinților mei despre mine influențată de poziția mea în familie?)
  • Au fost opiniile părinților mei influențate în vreun fel de convingeri religioase sau culturale (sau chiar moștenite din familiile lor)?
  • Doar pentru că părinții mei au crezut un lucru înseamnă că ar trebui să cred și eu la fel?

Motivul pentru care îți poți pune astfel de întrebări constă în faptul că mulți dintre noi cred anumite lucruri și se poartă într-un anume fel pur și simplu pentru că asta făceau sau le-au spus să facă părinții lor, rudele sau profesorii.

Atenție, nu doresc să insinuez nicio clipă că tot ceea ce făceau sau spunea mama, tatăl sau bunicii a fost greșit, dar sugerez că merită analizat dacă tot ceea ce au făcut sau au spus a fost corect; și chiar dacă a fost corect pentru ei la acea vreme, este în mod necesar de ajutor pentru tine acum?

În cele din urmă, nu există gânduri sau raționamente perfecte. Mai degrabă, ceea ce ar trebui să urmărești sunt gândurile care funcționează pentru tine, având în vedere situația ta în acest moment.

Atunci când te confrunți cu o situație în care credințele tale sunt în conflict cu comportamentul altora, ai posibilitatea fie de a provoca schimbarea în ceilalți, fie de a-ți schimba convingerile. Acordă-ți libertatea de a-ți stabili propriul cadru etic: a fi deschis la minte este un mod minunat de a reduce conflictul cu lumea din jurul tău.

 

Timothy J. Sharp. 100 de căi spre fericire. Editura Trei, 2011, pp. 31-33.

Login Ca sa adaugi un comentariu trebuie sa te loghezi.

Articole Similare